Cum aleargă Oprişan după imagine în scandalul ţuicii
Această iniţiativă este binevenită şi ar elimina aberaţia din Codul Fiscal potrivit căreia în casă se pot fabrica 50 de litri de ţuică (la 100 de grade), pentru care se plăteşte 50% din valorea accizei, adică 3,75 euro pe litru. Cantitatea este suficientă pentru consumul propriu, pentru că la o treime din tărie vorbim de 150 de litri de ţuică. Măsura nu a avut efect, deoarece foarte puţine cazane s-au autorizat şi acelea pentru că aveau un anumit interes să fie în legalitate.
Nici Marian Oprişan, nici alt politician local nu vor să rezolve problema de fond a ţuicii din Vrancea: comercializarea ei. Să nu ne ascundem după deget: în judeţul nostru se vinde ţuică produsă de ţărani, fără plata vreunei accize, iar acest lucru se vede chiar din anunţurile din ziare, în ciuda maşinilor Vămii care patrulează pe şosele după “evazionişti”. La noi s-au luat tot felul de măsuri pentru a-i impozita pe ţărani, dar nu li s-a dat nicio portiţă pentru a-şi putea valorifica produsele. Dacă un vrancean are o livadă de prune nu are altă variantă legală decat să le vandă ieftin toamna, înainte să i se strice. Ca să fabrice ţuică legal ar trebui să se autorizeze ca antrepozit, or condiţiile impuse sunt de-a dreptul draconice. Ca să nu mai spunem că acciza este foarte mare, de 7,5 euro pe litru, adică aproximativ 33 de lei. Chiar dacă s-ar autoriza cineva, nu ar vinde nimic, pentru că taxele ar ajunge să ridice foarte mult preţul final al produsului.
Nu este o soluţie nici să dai drumul la vanzare la ţuica de casă fără restricţii, pentru se deschide o cutie a Pandorei şi riscăm ca pe piaţă să ajungă tot felul de băuturi care i-ar băga pe consumatori în spital. O soluţie ar putea fi cea găsită în alte ţări, ca ţuica de casă să poate fi vandută către distilerii autorizate, unde să fie adusă la standarde necesare comercializării. Nimeni nu se gandeşte însă să găsească o soluţie la adevăratele problemele ale ţăranilor, iar politicienii aleagă după capital de imagine şi rezolvă doar problemele aparente ale celor care stau în mediul rural. Dacă Marian Oprişan va obţine eliminarea accizei pentru ţuica produsă în casă are o bilă albă, dar ţăranul tot nu va avea ce să facă cu rachiul decat să-l bea, să-l arunce sau să-l vandă la negru ca să mai caştige un ban.
Referitor la cazul de la Fitioneşti circulă cateva barfe despre modul în care caţiva oameni cu spirit întreprinzător din rural au făcut şi fac ţuică pe toate căile şi din orice pentru a caştiga cat mai mulţi bani. Pentru a ajunge la un alcool de 96 de grade este nevoie de două etape, în prima obţinandu-se un alcool brut de 75 de grade. Aceşti “producători” cumpărau alcool brut la un preţ de 5 – 5 lei şi ceva, fabricau dintr-un litru doi, puneau aromă de prună şi obţineau o ţuică autentică de Vrancea care mirosea a prune de la un kilometru, la un preţ de 2,5 lei. Şi nu este exclus ca aceşti furnizori de alcool să aibă legături cu cineva aflat în arest în acest moment.
Mihai BOICU este jurnalist la Ziarul de Vrancea