Podgoriile din Vrancea, testul politicienilor locali
Aceste condiţii reprezentau mărunţiş pentru firmele mari, cum ar fi Vinconul, însă pentru o mică cramă cu cateva zeci de hectare însemnau o povară foarte mare. Imediat, fostul deputat PDL Alin Trăşculescu a ieşit la atac şi a afirmat că a reuşit să amane aplicarea actului normativ pană la discutarea acestuia în comisii şi eliminarea prevederilor contestate de viticultorii din Vrancea. Ordonanţa a ieşit din comisii aşa cum a intrat şi a fost votată de parlamentari cu toate obligaţiile impuse de Guvern. Alin Trăşculescu s-a spălat pe maini spunand că s-a negociat o modificare ulterioară a ordonanţei, deşi era evindent că se putea face atunci. După aceea PDL a plecat de la putere. Birurile introduse au rămas, însă valoarea acestora s-a diminuat, astfel încat au devenit mai suportabile.
Acum, povestea pare că se repetă, cu alţi protagonişti. Ministerul Agriculturii a propus o Lege a viei şi vinului defavorabilă producătorilor locali. Pe de altă parte, Guvernul a redus acciza la BFL-uri, băuturile care au îngropat piaţa locală de vinuri. Exista şi posibilitatea ca acciza să fie eliminată. Unde se va ajunge? Pe o piaţă unde criza şi-a spus cuvantul, iar oamenii nu au bani pentru vinuri de calitate, vor apărea producătorii de BFL-uri ca ciupercile după ploaie. Legea viei şi vinului va ajunge în curand la comisia de agricultură a Camerei Deputaţilor, unde, poate, liberalul Nini Săpunaru nu se va spăla pe maini precum Alin Trăşculescu, fostul deputat PDL. La BFL-uri bătălia pare deja pierdută, iar pentru viticultorii din Vrancea urmează vremuri grele. Pentru că, aşa cum a fost şi în cazul condiţiilor introduse anul trecut, nu sunt afectaţi doar producătorii care există acum, ci sunt descurajaţi şi cei care pot aparea. Piaţa de vinuri din Romania este acoperită doar parţial, aşa că dacă vrancenii se asociază sau se dezvoltă pot avea un cuvant de spus.
Cele două cazuri au un lucru comun: banii, sute de milioane de euro. Există de ani de zile un grup de firme care se luptă să controleze piaţa de vinuri, estimată la peste 300 de milioane de euro anual, pentru care Vrancea este un potenţial pericol. Aici se găseşte cea mai mare suprafaţă de vie, iar producătorii, chiar dacă sunt mici, îi pot concura, cu condiţia să facă vinuri de calitate. De aceea, periodic, apare cate o condiţie care îngrădeşte dezvoltarea viticulturii locale, de aceea au trecut ani buni pană cand BFL-urile au fost accizate, măsură care a rezistat doar doi ani şi jumătate. Aceste firme fac un lobby permanent la Ministerul Finanţelor, la Ministerul Agriculturii, la Parlament. În Guvern există un aşa numit “eşalon doi”. Invizibil, dar omniprezent. Oameni care trec din guvernare în guvernare şi îmbătranesc în poziţii cheie. Persoane care pun virgula acolo unde trebuie într-o lege. Care pot schimba discret un act normativ, deşi se decide altceva. Care pot trimite acasă şi secretari de stat dacă vor. Aici este placa turnantă unde lucrează grupurile de interese cu influenţă şi bani.
La prima verere, în această poveste apare un non – sens. De ce oare cei care fac vinuri ar vrea să facă şi nişte “poşirci” cu o astfel de denumire. Pentru că au ajuns atat de mari astfel încat să facă regulile. Pe de o parte, vand vinuri doar cu numele, iar pe altă parte au vinuri care caştigă medalii internaţionale şi intră pe pieţele externe. În general, piaţa de vinuri din Romania este formată din consumatori săraci, care nu pot cumpăra vin de calitate. Şi de ce aceşti oameni să ia un vin care nu poate fi premiat la niciun concurs, dar măcar e făcut din struguri, cand pot cumpăra un BFL mai ieftin, care poate arată şi miroase mai frumos decat un produs natural? Aici pare a fi miza acestui război lung, de uzură, purtat pe tăcute între cea mai mare podogorie a ţării, dezbinată între 14.000 de proprietari şi caţiva mari jucători din această piaţă. Dacă nu ar mai fi Vrancea, aceşti mari producători ar putea constrange clienţii să consume doar ce vor ei. Iar podgoriile sunt la ora actuală cam singura bogăţie a Vrancei. De păduri ne-am bătut joc şi le-am dat altora pe nimica toată. Poate măcar viile nu vor avea aceeaşi soartă, pentru că după aceea chiar că nu vom mai vea nimic.
Mihai Boicu este jurnalist la Ziarul de Vrancea, responsabil de domniul Economic.