Opinii

Sacoşa cu ajutoare... în folosul cui?

De zile întregi vedem la televizor „diverşi” împărţind prin satele Vrancei punguţe cu pîine, pate, macaroane sau aspirine. Terţi, înregimentaţi politic sau nu, dar mai degrabă da, bat satele judeţului însoţiţi de camere de filmat şi intră în casele amărîţilor să le aducă „salvarea”. Nedesminţindu-ne, ne batem pe ele... Puhoi de oameni! Oameni ieşiţi la pomană! Cineva nemulţumit de faptul că punga lui nu conţinea şi măsline striga: „De ce nu ne daţi? E dreptul nostru care ni se cuvine!” Oare!? Acesta este dreptul nostru? De acest ajutor avem nevoie? Credeţi că celor care au rămas blocaţi de zăpadă în case le trebuie aspirină? Or fi avînd vreo migrenă de la lipsa razelor solare?

Să nu îmi spuneţi că asta se întîmplă din cauza sărăciei! Bătaia pe apă sfinţită la Bobotează sau cea de la moaştele nu ştiu cărui sfînt şi cea pe maşini de găurit la ofertă sînt din acelaşi tablou. Acum 10 ani, oamenii se băteau pe steguleţele pe care le împărţeam la o acţiune a cotidianului nostru... steguleţe de hîrtie pe care scria 1 Iunie... Atît! Nu, nu e vorba de criză, ci de altceva... mult mai subtil... şi din păcate cu rădăcini adînci.
Cu toate astea, bătrînii din satele noastre ştiu să spună cu demnitate: „Nu, mulţumesc, nu îmi otrăvesc eu sîngele”... nu îşi calcă mîndria în picioare...
A venit Becali cu utilaje să ne ajute... nu îl aştepta nimeni cu mînecile suflecate. Ba ne-am arătat foarte ofensaţi: „vine Becali să ne facă nouă ordine în judeţ!?” Noi sîntem orgolioşi... dar cerşim bani din fondul Solidaritatea al Uniunii Europene, sau aşteptăm de la tinerii plecaţi să muncească în străinătate... dar, dacă se poate, să trimită şi pe cineva să ne scoată din zăpadă... „Muieţi-s posmagii?”... Zile în şir premierul a fost bălăcărit pentru că a îndrăznit să sesizeze acest aspect: aşteptăm să vină cineva să ne scoată din apă, din zăpadă, sau... cine ştie în ce situaţii mai ajungem... Am mai văzut scenariul acesta şi la inundaţii, cînd voluntari străini scoteau mîlul din curţile oamenilor, în timp ce bărbaţi în putere ai satului stăteau la cîrciumă cu berea în faţă!
Ne comparăm permanent cu statele occidentale cînd e vorba de eficienţa cu care organele statului rezolvă diversele probleme care apar, inevitabil, în viaţa unei comunităţi, „uitînd” că un stat puternic are la bază oameni puternici, care respectă regulile şi legile, care votează responsabil. Uităm să ne comparăm cu seriozitatea lor, cu respectul pentru muncă pe care îl au cetăţenii acelor state pe care le admirăm. Noi... stăm cu mîna întinsă şi votăm în funcţie de mita electorală primită. Avem o mulţime de asistaţi social care îşi scot certificate medicale că au panariţiu pentru a nu participa la munca în folosul comunităţii. Dar au şi drept de vot! Ştiţi că în satele Vrancei cu mare greutate găseşti un om cu ziua să te ajute la treabă?
Unde au dispărut parazăpezile? Dar sistemele de irigaţii de pe ogoarele noastre? De ce au rămas canalele colmatate şi nu le mai curăţă nimeni? De ce oamenii au voie să îşi construiască locuinţele în lunca rîurilor? Şi dacă toate acestea le-au făcut nişte... „răuvoitori”... din trecut... care nu au nici o legătură cu noi... de ce nu ne apucăm noi, ACUM, să facem ceva, înainte de a ne acoperi zăpezile, înainte de a ne îneca apele, înainte de a fi nevoie să ne rugăm pentru ploaie? De ce între două dezastre nu se întîmplă nimic? Nici ei nu fac nimic, nici noi nu cerem nimic în folosul comunităţii... doar sîntem ofensaţi că am primit prea puţin în sacoşă ca să ne merite votul...
Acum aşteptăm să se topească zăpada să intrăm în următoarea rundă de dezastre: inundaţiile... Nici nu mai ştiu dacă de la „Mioriţa” ni se trage sau de la povestea aceea cu drobul de sare... Şi uite aşa ne mai vedem la televizor, mai vine cîte unul cu o sacoşă de ajutoare... Chiar aşa: în folosul cui?

---