POMANA PORCULUI
Nu numai ca am pierdut timpul cu suspendarea nereusita a presedintelui, dar s-au trecut tone de legi aberante, unele intoarse din drum de Curtea Constitutionala (un numar fara precedent), altele nu. Planurile operationale pentru cheltuit fonduri europene se taraie la Bruxelles, unde sunt in mare masura rescrise de expertii Comisiei. Agentiile care evalueaza performantele tarilor au inceput sa ne dea bile negre. Clasamentele de sfarsit de an, ca si sondajele, au aratat ca nu doar am ramas cea mai corupta tara din UE, ci brusc perceptia coruptiei s-a inrautatit. Cata vreme investitorii aveau impresia ca ne luptam cu coruptia dadeau raspunsuri mai optimiste in asemenea sondaje. Deodata, toata lumea se plange ca se cere mita. Nu e de mirare. Intr-un climat in care guvernul incearca sa inchida DNA ca sa poata dupa aceea sa dea legi in favoarea tuturor amicilor (oricum o face, dar plateste: uite ca DNA a reusit in ultimii doi ani sa puna sub cercetare noua ministri), desigur ca nimeni nu mai crede ca exista vointa politica de a curata Romania. Dimpotriva.
Se crede gresit ca marea problema in Romania e bacsisul dat la doctor sau la politaiul de trafic. Dar nu e asa. Mita catre administratie a scazut constant in ultimii 4-5 ani deja. Orice sofer stie ca ai mult mai rar ocazia sa mituiesti politia de trafic, pe care o vezi mai des ca inainte tragind pe dreapta Mercedesuri si BMWuri. Ministrii Sanatatii sunt de vina ca au lasat personalul sanitar platit atat de prost, cand a curs cu bani pe la bugetari, astfel ca acum toti cei mai buni pleaca in restul UE. Problema mare nu e insa a coruptiei individuale, ci a celei de stat.In 2004 un secretar de stat (Sergiu Sechelariu) a fost dat afara in premiera pentru ca aloca discretionar (si evident pe criterii de clientela politica) banii de infrastructura. Legi trecute in 2003 ºi 2004 precizau pentru prima data mecanismele exacte, matematice prin care fondurile pentru regiuni se alocau conform unor criterii clare, pentru a reduce discretia si abuzurile. Ar fi trebuit sa fie inceputul unei noi ere. Dar noua era a durat numai doi ani, ca in 2007 sa ne intoarcem de unde am plecat.
Exista doua filosofii de alocare a fondurilor de la buget, obtinute prin taxe. Una, cea liberala, incearca sa restituie cat mai mult celor care au contribuit mai mult. Oamenii, ca si regiunile instarite, sunt favorizate. A doua filosofie, social sau crestin democrata (ca aceste doua doctrine sint apropiate la acest capitol), incearca prin distribuirea banului public sa corecteze inegalitatile. Cei bogati platesc disproportionat fata de cei saraci, si primesc putin sau nimic de la stat. Regiunile mai putin prospere primesc redistribuiri serioase de la cele bogate. Dar in ambele filosofii distributia urmeaza o ideologie politica si sociala ale carei criterii sunt transparente si universale. Aceasta e definitia modernitatii. In tarile din Lumea a Treia, insa, sistemul nu functioneaza asa. Banii sint distribuiti in mod particular, nu universal, cu anumite grupuri sau persoane bucurandu-se de favoritisme. Miza politicii nu mai este transpunerea in practica a unei ideologii sau a unui program, ci mituirea unui numar cat mai mare de clienti influenti care te pot tine la putere. De asta legile impuse noua de Uniunea Europeana incearca sa precizeze cit mai clar cum sint alocate fondurile, pentru a limita asemenea comportamente. Că ei ºtiu bine cum sintem. în ce alta tara din Europa, intr-un singur mandat electoral (2000-2004), jumatate din primarii alesi s-au mutat la un alt partid, cel de guvernamant, ca altfel nu capatau fonduri?
Anul 2007 a adus o deteriorare dramatica din acest punct de vedere. Pentru a eluda legile care au criterii clare de distribuire a fondurilor, s-au creat fonduri noi, de la ecologie la educatie, care nu mai sunt supuse nici unor criterii, ca acum suntem membri plini UE si facem cum vor muschii nostri. Acestea s-au distribuit integral clientelar ca sa plateasca sprijinul pentru guvernul liberal ultraminoritar, ducand la situatii aberante ca nefinantarea scolilor din regiuni politic controlate de democrati. Dar si fondurile la care exista criterii au fost mulse arbitrar intr-un fel de neimaginat. Trecand in revista anexa nr. 7 din Legea bugetului pe 2008 care prevede sumele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale, se vede imediat ca diversi baroni locali si-au vindut scump sprijinul pentru legea bugetului. Judetul Teleorman, al carui presedinte de CJ este vicepresedintele PSD Liviu Dragnea, a avut alocate initial in buget 55 de milioane de lei noi. In conditiile in care se afla oricum printre judetele cu cei mai multi bani alocati, dupa dezbaterile din comisiile parlamentare, judetul lui Dragnea a mai primit inca 29 de milioane. La fel si judetul Iasi, care a primit initial 62 de milioane, iar in comisii inca 20 de milioane, sau Ialomita, care a luat cu 44% mai mult decit primise initial, Galati, suplimentat cu 20 de milioane, sau Olt, cu 30. Desi e un judeà cu venituri mari, Bacaul lui Viorel Hrebenciuc a primit 80 de milioane. Pentru Vrancea, Marian Oprisan a negociat direct cu Bogdan Olteanu la 74 milioane. Nu se mai pune deja problema ca aceste fonduri servesc la egalizare, nu mai exista legatura intre cat primesti si cat produci. Simplul fapt ca se negociaza fondurile bugetare la nivel de PNL, cu Olteanu, si nu la guvern, cu ministrul Finantelor, arata ca mecanismul s-a politizat complet. Nici nu mai comentez ca multi din sefii acestor judete sunt pe lista neagra, pentru profit din conflict de interese sau alte smecherii. E de la sine inteles.
Sper ca aceasta mare pomana a porcului, distribuita pe sest in ultima saptamina inainte de Craciun va sta in gat celor care au dat, ca si celor care au luat. Desi scopul lor final este sa o foloseasca la mita electorala, deci sa arate ceva votantilor din acesti bani, mi se pare ca au pus porcul la ingrasat foarte tarziu. La capacitatea lor administrativa, nu prea vad ce isprava vor face pana la locale, ce mari drumuri si telescaune se vor inaugura. Totul e ca dupa alegeri sa reusim sa revenim la sistemul corect, nu sa aducem pe altii care sa inceapa redistribuirea in sens invers.
