DE CE MAI EXISTA RAPPS?
Aceasta a adoptat documentul, si cum era parte a Conventiei Democratice din Romania, care, spre deosebire de Alianta DA, includea pe linga partide si alte organizatii, acesta a devenit parte din programul CDR, cu care s-au casºtigat alegerile din anul 1996 contra PDSR si a lui Ion Iliescu. Documentul era primul care, fara sa se mai refere doar la comunisti, denunta aparitia unei noi clase de profitori din toate partidele, politicienii. Continea un angajament formal in vederea renuntarii la privilegiile clasei politice, de la imunitatea parlamentara la desfiintarea fostului patrimoniu al PCR (azi RAPPS). Pina si ziarul Adevarul, la vremea aceea foarte influent, si care nu era un prieten al CDR, l-a publicat pe pagina 1. Oameni precum Cristian Tudor Popescu au luat pentru prima data pozitie pentru noua putere care se nastea si s-au aratat dispusi sa ii dea o sansa, mai ales pe temeiul alternativei morale.
Doi ani mai tarziu, dupa ce Emil Constantinescu fusese ales presedinte si aveam un guvern CDR-PD-UDMR, RAPPS nu era inca desfiintat. Dimpotriva, demnitarii noi se mutasera si ei in case de protocol, pe langa cei vechi. Noroc ca parea sa existe o cantitate inepuizabila. Conditiile nu se schimbasera nici ele. Chiriile erau in continuare de cativa euro per apartament sau vila, nu pe metru patrat. Eram in biroul lui Petre Roman de la Senat cand a sunat Ion Tiriac sa se planga ca de ce se leaga nu stiu cine de vila lui RAPPS. Desi milionar, si el considera ca trebuie sa aiba casa de la stat pe care sa nu plateasca nimic. Imi amintesc ca i-am spus lui Roman in acea zi ca daca nu renunta la casa (si el statea in una), nu va ajunge niciodata presedintele Romaniei, dar nu m-a crezut. In culmea exasperarii, am convocat cu Ana Blandiana o emisiune TV. Eram director la TVR, asa ca nu a fost greu. Am chemat pe Blandiana, sefa AC si deci cea care promovase documentul in CDR. Pe Petre Roman, seful PD, pe Ion Diaconescu, seful PNTcd, si pe cineva de la unguri si liberali. Principalul subiect a fost incalcarea acestor promisiuni electorale. Dnul Diaconescu a fost singurul care a recunoscut, dupa ce am citit in direct din nou "contractul cu clasa politica", ca nu se facuse mai nimic. Ceilalti argumentau ca nici nu meritase facut, ca in fond oricarei noi puteri ii trebuie case de protocol, etc. Pe scurt, puterea din 1996-2000 a incalcat grav aceste principii, care contribuisera la victoria sa. Si intrand in zona de privilegiu s-a infratit cu privilegiatii dinainte.
Am reluat subiectul in anul 2003, intr-un moment dificil pentru integrarea europeana a Romaniei. Am prins guvernul Nastase la un colt, si intre alte lucruri importante pentru integrare am strecurat si restituirea imobilelor RAPPS catre proprietari, sau privatizarea lor prin licitatie, prezentata ca o masura anticoruptie. Toate celelalte lucruri de pe lista s-au realizat. Asta, evident, nu. Inca un val de demnitari intrasera in case de protocol, oameni azi anchetati pentru lucruri mai grave, ca Serban Mihailescu Bacsis, si altii, dar cei vechi, carora demult li se terminasera mandatele, nu iesisera de fel. Exemplul cel mai notabil este Adrian Severin, ocupantul unei proprietati pe bulevardul Kisselef de 270 de metri patrati, pentru care nu plateste mai nimic. Apartamente mai mici au fost vandute pentru 3-400 de euro, si imediat revandute pentru 25-30 000.
Au venit alegerile din 2004. Noi promisiuni de curatare a clasei politice. A ciatigat Traian Basescu care a adus la putere Alianta DA. RAPPS tot nu s-a desfiintat. Monica Macovei a presat in guvern. Inutil. In sfarsit, la un scandal de presa determinat de cumpararea pe blat a unor imobile, la preturi de nimic ""seria fusese deschisa de fostul presedinte Ion Iliescu, care ani de zile tinuse discursuri despre cat e de dezinteresat- premierul Tariceanu a decis ca RAPPS va fi privatizat prin licitatie. Cine da mai mult va cumpara casele.
Intre timp insa legea a ajuns la Parlament. Acolo exista deja o larga alianta formata din cei instalati in aceste case din toate ciclurile electorale. Cele mai mari chirii platite pentru vile de 3-400 de metri patrati, de oameni care nu mai au demult o pozitie de protocol, sau au avut doar pentru cateva luni in viata, este de 3-4 milioane. Nimic. Si, desigur, au votat ca sa le cumpere fara licitatie, la preturi preferentiale. Dupa atatia ani, cand, la cate promisiuni mi s-au facut, nici nu imi vine sa cred ca mai exista RAPPS.
Pe vremea comunismului era o vorba care spunea asa: "Cine nu fura statul, isi fura familia". Aceasta filosofie de viata avea poate un sens cand consideram ca un stat nelegitim fura de la noi toti, si frauda practicata de cetateni era o forma de haiducie virila si redistributie sociala. Nu sunt convinsa ca filosofia asta avea mare sens nici atunci. Cum nu toata lumea fura la fel, a fost o cale sigura de a submina solidaritatea noastra sociala pe termen indelungat. Dar faptul ca si azi vezi oameni care sunt in topul Forbes al bogatiei precum Tiriac cramponandu-se de vilele lor pe gratis din patrimoniul nostru public, imi arata ca sloganul s-a schimbat. Nu conteaza cati bani ai. La clasa noastra conducatoare, ideea este ca cine nu trage teapa electoratului, cand s-a dovedit ca electoratul voteaza voios cu diversi tepari, e un dobitoc, si in politica nu poti arata ca esti mai fraier ca altii. Trebuie sa furi casa chiar daca nu ai ce face cu ea.
La zece ani după ce am pornit campania contra RAPPS ea a devenit una generala. Ziarele scriu toata ziua. Televiziunile suna la usa profitorilor. Si m-am cam saturat de subiect. As vrea sa pot sa spun ca la viitoarele alegeri voi vota cu cei care vor privatiza RAPPS prin licitatie, dar am mai votat odata cu unii care au pus in program desfiintarea RAPPS, si de atunci au trecut mai bine de zece ani degeaba. Am vazut recent ca Partidul Democrat a cerut sa nu se promulge legea. Dar nu stiu ca ma mai tin nervii inca un ciclu electoral, cu inca un rand de promisiuni. si mai ales dupa ce toti mai marii vietii noastre politice au aratat ca nu se pot abtine de la a lua case in conditii privilegiate de la stat. Iliescu, Basescu, Emil Constantinescu, Mircea Geoana, toti si-au rezolvat la un moment dat situatia locativa pe seama patrimoniului public, mai mult sau mai putin legal. Doamna Udrea a fost avocata RAPPS. Bogdan Olteanu a crescut intr-o casa a gospodariei de partid de pe Aviatorilor.
Nu vreau sa mai aud nici de politicieni modesti care stau la bloc. Nu le va ajunge sa stea la bloc. De fapt de asta intra in politica, pentru ca le-a ajuns deja. Daca mai votez vreodata, nu mai votez decat pe unul care a mostenit casa in care sta de la bunicu-sau. Nu stiu cati din astia avem, dar ii invit sa intre in politica, ca altfel nu mai am cu cine vota.
