Opinii

B.O.R. și păcatul trufiei

Zis-a Domnul pilda aceasta: „Doi oameni au intrat în biserică să se roage - unul fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga întru sine: «Doamne, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni: jefuitori, nedrepţi, preacurvari sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig…» Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii la cer să-i ridice, ci îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!» Zic vouă că s-a pogorât acesta mai îndreptat la casa lui decât acela. Că tot cela ce se înalţă smeri-se-va, iar cela ce se smereşte înălţa-se-va.” (Luca 18, 10-14)

Dar ce facem dacă însăși Biserica suferă de păcatul trufiei?Mulți ani am fost dăscălit să văd diferența dintre bogata și vanitoasa biserică catolică și săraca și umila biserică ortodoxă. La ei interese politice, imperialism, Inchiziție, dorință de înavuțire, trufie, bogăție deșănțată. La noi ce-a mai rămas, restul bun al creștinismului; nu le mai înșir aici, dar nu lipsesc modestia, patriotismul, smerenia, calea cea dreaptă…Băiatul rău și băiatul bun. Ce fericire pe mine, gândeam eu, să fiu de ”partea cea bună” a creștinismului! Pe undeva era normal, cum poporul nostru era cel mai viteaz, înțelept și independent popor din lume, nu putea avea decât o biserică pe măsură, cea mai cea.Cu timpul am descoperit întrucâtva surprins că poporul nostru nu era chiar buricul pământului. Istoria lui nu era CHIAR AȘA cum o învățasem eu la școală. Și cum Biserica unui popor este măsura acelui popor, mi-am dat seama că nici ea nu era CHIAR AȘA cum se prezenta enoriașilor. Am fost, firește, dezamăgit, dar nu mi-a trecut prin cap să devin altceva decât sunt, adică român ortodox. Singura soluție a fost și este pentru mine și cei ca mine să ne creștem încet/încet nivelul, să evoluăm, să ne privim și să-i privim și pe ceilalți relaxați, fără complexe de inferioritate sau superioritate nefondate, să fim mai civilizați, mai democrați, mai puțin corupți, mai puțin manipulabili.Partea laică a acestui popor, cel puțin o majoritate, a îndrăznit, chiar așa, cu sincope, să urce Golgota. Au fost revoluții, mineriade, schimbări democratice de Putere, dezbateri intense, confruntări mai mult sau mai puțin intelectuale, societate civilă, opinii, efervescență, spirit, înjurături. Am sperat, am fost mințiți, o luăm de la capăt, luptăm. Evoluăm. În două secole și jumătate am parcurs un lung drum până aici, plecând de la o societate de tip feudal, în care să nu uităm că existau chiar și sclavi (țiganii).În tot acest timp BOR pare încremenit în proiect. Dacă pe timpul comunismului, cu câteva excepții notabile, a fost preocupată de supraviețuire, nu de luptă, acum țelul ei pare copierea bisericii catolice de acum câteva sute de ani: dorință de înavuțire, trufie, interese politice, megalomanie. Organizația care trăgea poporul înainte pare acum o piatră legată de piciorul acestui popor. Părerea mea, de simplu enoriaș, este că BOR ca instituție are fața îndreptată spre trecut. Pare că ”publicul țintă” este oricine altcineva decât cel format din oameni educați, de vârstă medie, tineri sau copii. Sunt aproape incapabili să priceapă că viteza cu care BOR face bani este identică cu hemoragia de credincioși tineri. Sunt incapabili să înțeleagă vremurile. Îmi pare rău s-o spun, dar biserica catolică este la decenii distanță de cea ortodoxă din acest punct de vedere. ”P.S. Și ca să nu mai spună unii preoți că tinerii aceia din Colectiv chemau moartea, am să pun o parte (din considerente de spațiu) din traducerea versurilor din engleză a cântecului ” Ziua în care vom muri”, exemplificând astfel lipsa de comunicare dintre Biserică și tineri, suficiența uneia din părți de a da verdicte și a judeca pripit:Emancipați-vă și rugați-vă pentru libertate, S-o ia dracu de corupție nenorocită,A existat încă de la începuturile noastre, dar noi n-am putut s-o vedem În toate dățile în care ne-am simțit atât de pustiiți În vreme ce speranțele ne erau sugrumate, În tot acest timp am fost închișiȘi n-a mai fost nimic de spus Până azi.Nu suntem cifre, suntem liberi, suntem atât de plini de viațăCăci ziua în care cedăm e ziua în care vom muri.Rareș Chinescu

---