Nu suntem parte a unui popor, ci doar o grămadă de lucruri!
Mărturisesc, eu sunt un lucru. Minunat, desigur, zic eu, totuşi doar un lucru. De vreme ce mesajul domnului Ponta nu ajunge la mine, pesemne că nu numai că nu sunt român, dar nu sunt nici măcar om. Sunt un obiect, în cel mai bun caz o unealtă. Am zis că sunt un lucru minunat… Cred că sunt subiectiv. Obiectiv privind lucrurile, prin prisma judecăţii imparţiale a domnului Ponta, care e nemulţumit că nu vreau să fiu om între oamenii lui, şi a definiţiei DEX, pot fi încadrat la categoria lucrului prost (Expr. Lucru rău (sau prost), se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoană) de care suntem nemulţumiţi sau care nu e bună de nimic.)
Domnul Ponta vrea Marea Unire. Aici n-am prea înţeles la ce se referă: o vrea doar între oameni sau între oameni şi lucruri?! În acest ultim caz, cum vede simbioza, coexistenţa, ceva gen om şi şosete?
Totuşi, orgoliul meu este pansat atunci când privesc în istorie la evoluţia omului, care-i strâns legată de lucruri, de obiecte, utilaje. Agricultura n-au început-o strămoşii noştri cu mâinile goale, le-a trebuit un plug. La o casă ai nevoie de ciocan şi cuie, fierăstrău şi bidinea. Aţi auzit de vreo maşină fără şuruburi şi nituri? Nu. Ei, atunci nici o ţară n-o poţi construi fără lucruri. Prin urmare, noi, lucrurile, suntem indispensabile.
Ce să mai zic…nu mai zic nimic, doar mă uit la cel ce se vrea Preşedintele României, domnul Victor Viorel Ponta, şi mă gândesc că a fi om e LUCRU mare.
Rareş CHINESCU