Cozile de topor - Tragedia codrului vrancean şi a pungeştenilor
Acest lucru ar trebui să ne dea foarte serios de gândit, deoarece comunicarea media, când este o comunicare partizană, atunci ea este cea care dictează regulile, fără să ţină cont de interesele adevărate ale receptorilor. Să privim cu atenţie cum evoluează relaţiile dintre publicaţiile angajate… în solda unor grupuri şi cele… neutre, dacă acestea mai există.
Lupta dintre publicaţii, la care asistăm "impasibili” - nu mă interesează, este problema lor -, ar trebui să trezească interesul şi atitudinea activă a cititorilor, pentru că doar pluralismul opiniilor ne ajută să ne păstrăm independenţa de gândire, altfel e rău de tot, devenim o masă de manevră, statut de care suntem foarte aproape. Atunci când supravieţuieşte doar o singură voce, dialogul, pluralismul, publicitatea devin propagandă. Când se instalează propaganda nu mai e aproape nimic de făcut, pentru că "păpuşarul” îţi dă doar ce vrea el pentru a câştiga şi a menţine puterea, iar de aici până la dictatură nu mai e decât un pas sau nici măcar un pas.
Să nu ne bazăm prea mult pe protecţia Uniunii Europene…, să veghem noi asupra democraţiei şi a treburilor noastre interne, să fim parteneri cu drepturi egale - atât cât pot fi ele -, nu supuşi.
Odată cu apariţia mijloacelor audio-video şi, mai nou, a internetului se consideră că procesul de comunicare va fi capabil de mari transformări, prin revoluţionarea difuzării informaţiei, capabilă să genereze schimbări în peisajul politic, economic, social şi cultural.
Astfel, constatăm că ia o mare amploare comunicarea politică şi electorală - un exerciţiu al "negocierii şi seducţiei, în care este implicată: clasa politică - ce doreşte să seducă alegătorii; electoratul - care vrea să-şi negocieze viitorul şi mass-media - care se orientează la condiţiile de cerere şi ofertă şi oscilează între putere şi opoziţie, după obiectivele pe care şi le propune şi pe care le slujeşte: banii sau deontologia, puterea sau etica/morala.
Publicul care devine electorat în preajma alegerilor se află astfel, la intersecţia dintre interesele lui şi interesele politice, intersecţie în care media devine un călăuzitor moral sau… meschin. În această situaţie, publicul trebuie să-şi vadă interesul propriu, să distingă între populism şi adevăr, să distingă între proroci şi falşi proroci, deoarece instrumentele propagandei sunt foarte nuanţate, înşelătoare şi perverse. Aş atrage atenţia chiar asupra "comentariilor anonime” care în loc să adune, să unească, împiedică coagularea unor idei şi concepţii care să aibă ca rezultat o solidarizare a societăţii, a oamenilor.
Mecanismul instalării dictaturii politice, economice, sociale, artistice etc., este acelaşi. Odată câştigată puterea prin vot, prin economie sau prin media, rămâne în viaţă doar o singură alternativă care se impune prin propagandă şi chiar prin dictat.
Am făcut acest excurs observând două întâmplări petrecute la peste 100 de ani distanţă, dar care ne relevă aceleaşi mecanisme de acţiune: "moartea codrului vrâncean 1905-1940” şi "fenomenul Pungeşti”, 2013.
Prin ce se aseamănă cele două evenimente - prin spargerea solidarităţii umane cu ajutorul "cozilor de topor”.
La începutul sec. al XIX-lea, domnitorul Alexandru Ipsilanti, beneficiind de o cutumă a legislaţiei medievale moldovene prin care pământurile "ne date” sunt ale domnitorului, a dăruit vistiernicului Iordache Ruset Roznovanu, Moşia Vrancei, danie făcută cândva de domnitorul Ştefan cel Mare, fiilor Tudorei Vrâncioaia.
În aceste condiţii, întreaga comunitate vrânceană a început "Procesul ieşirii din boieresc” sau "Procesul dezrobirii”, care a durat 13 ani (1801-1814) şi pe care răzeşii l-au câştigat - cheltuind nu mai puţin de 75.500 de lei aur -, a fost o adevărată epopee cu care ţara Vrancei şi-a plătit independenţa.
Mai târziu în 1905, societăţile forestiere maghiare au rupt solidaritatea vrâncenilor şi au răstignit codrul vrâncean, folosindu-se de interpuşi - cozi de topor.
După Procesul Dezrobirii, Munţii Vrancei au fost împărţiţi pe comune - după banii cu care au contribuit la proces. La rândul său, comuna a dat fiecărui cetăţean major câte un drept indivizibil de folosire a pădurii şi a păşunilor.
În condiţiile create, societăţile forestiere au ademenit pe cei mai lacomi, pe bogătaşii satelor cu sume aparent mai mari şi ocultând Codul silvic din 1910, care nu a reuşit să salveze codrul vrâncean.
Astăzi constatăm că aceleaşi malversaţiuni s-au făcut şi la Pungeşti, dar de alte dimensiuni şi cu tăcerea vinovată a statului român care are alte interese, peste capul poporului pe care pretinde că-l reprezintă şi-l apără.
Văzând opoziţia îndârjită a sătenilor, cineva a spart solidaritatea satului - tot o coadă de topor -, a avut sau cumpărat mai multe hectare de pământ pe care l-a pus la dispoziţia Firmei Chevron pentru a face explorări "pe şest”, în vederea estimării resurselor de gaze de şist, pentru ca mai târziu exploatarea să se realizeze chiar cu opoziţia "vecinilor”.
Care mai e rostul statului român, dacă nu poate sau nu vrea să apere brazda străbună pentru care moşii noştri şi-au vărsat sângele pe câmpurile de onoare!?
"Vai de biet român săracul,/ Înapoi tot dă ca racul/ (…) Ştefane Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta…” (Eminescu)
Costică NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Distrigaz Sud Rețele revine cu precizări de ultimă oră despre sistarea alimentării cu gaze în orașul Adjud și satul Adjudu Vechi
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 6
Adaugă comentariu
adaptabilitate nonagresiv-circumstantiala, acum 3705 zile, 20 ore, 14 minute, 50 secunde
ipocrizie?, acum 3705 zile, 22 ore, 25 minute, 7 secunde
alt „elev”, acum 3706 zile, 2 ore, 2 minute, 34 secunde
chioscarul, acum 3706 zile, 2 ore, 55 minute, 26 secunde
un elev (acelasi), acum 3706 zile, 7 ore, 22 secunde
viorel i. iancu, acum 3706 zile, 17 ore, 22 minute, 36 secunde 
