Dincolo de gazetă
Până nu demult, aş fi vorbit despre Ziarul de Vrancea cu neutralitate, cu interesul unui cititor mulţumit şi atât. Perspectiva din care scriu astăzi, însă, îmi dă satisfacţia de a face alt fel de judecăţi de valoare. Îmi place să vorbesc despre “noi, colegii”, şi nu despre “ei, redacţia”, pentru că simt că mi-au dat voie să cred asta. La fel cum mi-au dat voie să învăţ de la ei, să fiu parte din “joaca” lor, să mă întrec cu ei şi să mă bucur de micile mele victorii. O echipă solidară chiar şi cu un nou-venit aciuat prin redacţie este indicatorul unei munci născute din solidaritate. De aici până la ziarul pe care îl răsfoieşti în fiecare dimineaţă nu mai sunt decât câteva ore de trudă.
N-ar avea nici un rost – şi nici relevanţă! – să ne scoatem la rampă calităţi şi eforturi pe care tu le vezi sau nu. Cititorii ştiu mai bine care sunt motivele care le justifică alegerea făcută la chioşc ori la tarabă. De la graniţa dintre public şi redacţie, văd satisfacţie la ambele orizonturi. Acceptăm critici şi ţinem cont de ele. Greşim de multe ori şi suntem conştienţi de asta. Ne trezim adesea în faţa unor uşi închise, dar nu facem niciodată cale-ntoarsă. N-am făcut rabat de la principii şi ne-am propus nici să nu facem. Nu suntem perfecţi, desigur, dar perfecţionismul este motivaţia noastră zilnică! La fel cum scopul nostru de fiecare zi este să nu ratăm nimic din ce ar putea schimba perspectiva ta asupra zilei de maine! Nu suntem ziarul cel mai bun; în definitiv, ce ar putea însemna asta? Suntem, în schimb, gazeta aceea pe care s-o ţii minte cand te gandeşti că cineva ţi-a adus o veste de importanţă majoră.
Tind să cred că existenţa de 17 ani pe piaţă a unui ziar local este, prin ea însăşi, cea mai bună recomandare pentru publicul său. De care altă dovadă a fidelităţii ar mai fi nevoie? Se poate să fie vremuri tulburi, în care presa scrisă să se simtă ca un acrobat dezechilibrat pe sfoară, deasupra judecăţii înţepătoare a publicului cititor. Se poate să ne apropiem de momentul în care hârtia cu titlu de ziar să fie doar un suvenir înrămat de dăruit generaţiilor mai proaspete. Până la urmă, nu putem înota împotriva curentului, doar pentru că asta ne aduce satisfacţie. Însă asta nu înseamnă că jurnalismul se stinge cu totul.
Ziarul de Vrancea este în stare să se adapteze oricăror pretenţii sociale pertinente, menite să aducă mai multe beneficii cititorilor săi. Vom scrie pentru voi de fiecare dată, cu dorinţa şi credinţa că-ţi putem fi de folos, că putem fi mana de ajutor pe care s-o cauţi în vremuri de restrişte!
Avem nevoie doar de certitudinea că munca noastră este în beneficiul tău! Nu promitem că vom fi mai buni, nu putem fi siguri de asta! Promitem doar că vom face tot ce ne stă în putinţă pentru acest scop! Ne vei urmări să vezi dacă ne ţinem promisiunea?
Material scris de Alina-Elena Vasiliu, studenta la Facultatea de Jurnalism, cu ocazia aniversarii de 17 ani a echipei ZdV, pe 18 ianuarie 2014.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
V S, acum 3728 zile, 8 ore, 53 minute, 25 secunde 
