IMPASUL
Tara publică merge prost insă. Chiar pentru cine nu locuieste in sectorul unu al capitalei, războiul gunoaielor dintre primării a arătat elocvent unde a murit Alianta DA si cine a asasinat-o. Dacă s-a ajuns să ne luptăm in gunoaie si să lăsăm centrul capitalei să sufere doar pentru chestiuni de orgoliu de partid ne-am consumat timpul de guvernare. Acasă, si să vină altii mai responsabili! Că asa nu mai merge. Nu avem o schită realistă de buget, dar mai marii politici se inghesuie la minăstirea Secu la o sanctificare care s-ar putea petrece si fără ei. Că presedintii si primii ministri nu au atributii in materie de sanctificări, ci in cu totul altă parte. Sanctificarea mai e si la Secu, fieful părintelui Cleopa, al cărui manual de exorcizare l-a dus drept in puscărie pe amăritul de popă de la Tanacu, care nu a vrut decit să aplice ce i se părea literă de evanghelie, si s-a trezit cu un cadavru si o condamnare. Iaca asa, intre mondenitati si fapte diverse se profilează o politică de Lumea a Treia la o tară care se străduie să devină europeană.
Care e alternativa, insă? Vezi cu ochiul liber ineficienta din tara publică si enorma risipă de resurse si de timp dacă sofezi putin pe soselele patriei. Ati trecut recent prin Sibiu, capitala noastră culturală europeană? SinteÃi norocosi dacă ati putut ajunge acolo si dacă ati scăpat nevătămat de pe centura orasului. Desi s-au concentrat acolo atitea resurse, Sibiul arată ca si cum s-ar pregăti să fie capitală culturală peste zece ani, nu in acest an, care deja s-a cam terminat turistic, după ce foarte putini străini au ajuns pe acolo. Mai multe primării au rămas fără bani de salarii, după ce ne-am lăudat anul trecut cu marele nostru pachet de descentralizare. Descentralizare cu picioarele, acesta e numele ei, că altfel e greu de inteles de ce, atunci cind ai mai multi bani ca oricind esti atit de stingaci in a-i cheltui. Peste toate, arta noastră pare să rămină aceea a schimbărilor putine in realitate, dar numeroase pe hirtie: cad pe capul nostru noi legi din toate directiile, care schimbă nu legi ceausiste, ci legi de acum citiva ani, care au fost si ele, la vremea lor, lăudate ca si acestea, ca mari progrese menite să schimbe radical fata realitătii dintr-un domeniu. Frenezie legislativă si blocaj de implementare. Cam asa arătăm.
Vestea bună e insă că ne asteaptă o motiune de cenzură din care guvernul ar putea pica. Dar vestea rea este că aceasta nu va aduce mari noutăti nici dacă trece, pentru că nu s-a lucrat cu bună credintă la construirea unei alternative politice. si cum s-ar putea? Dacă două partide apropiate ideologic, ca liberalii si democratii, au fost atit de sectari si lacomi că au ajuns să se certe de la gunoaie, cum ar putea o altă combinaÃie, si mai laxă ca program, de exemplu PSD-PNL, sau PSD-PD, să aducă vreo schimbare in bine? Căderea guvernului liberal ar insemna doar că nu vor mai avea doar liberalii monopolul la tot felul de smecherii, ceea ce in principiu e un lucru bun. Preferăm pluralsimul de orice fel monopolurilor. Dar am prefera un pluralism care să nu fie o impărtire a pietei intre bande, un pluralism in care partenerii să se controleze intre ei, nu să se blocheze sau să se triseze intre ei. Care sint sansele noastre de a căpăta un guvern nu doar format din alÃi oameni, dar care să functioneze altfel decit ultimele două guverne prezidate de Călin Popescu Tăriceanu?
Dacă alegerile anticipate nu sint acceptate, si dacă partidele nu vor decit un guvern politic, aceste sanse sint nule. Intrăm intr-un an de feroce campanie electorală, in care cine e la putere va cheltui aberant doar ca să fie ales sau reales. Dacă nu putem tine alegeri acum, ceea ce ar fi preferabil, măcar să cădem de acord pe un guvern de tehnocrati cu un program minimal. Apelul PSD să se ajungă la intelegere pe un program are sens, dar numai dacă inteleg si ei că acest program nu poate fi decit unul de bază, care să tină tara in mers un an, pină la viitoarele alegeri generale si să aibă o abordare austeră a cheltuielilor publice. Un an auster, cu putine legi noi, si puÃine cheltuieli noi, asta e ceea ce ne trebuie, in timp ce partidele isi schimbă legea electorală si poate negociază niste aliante mai substantiale ca data trecută. Altfel nu vom face decit să continuăm ciclul iresponsabilitătii actuale, cind avem un buget pe care orice partid are dreptul să-l cheltuie, dar nimeni nu are obligaÃia să il umple.
