Opinii

Un altfel de 24 Ianuarie

Oana Ghibirdic
26 ian 2014 4061 vizualizări
În sufletul oricărui român, 24 Ianuarie este o dată cu o puternică încărcătură istorică. Unii ştiu mai mult, alţii mai puţin, dar România anului 2014 îşi datorează existenţa Unirii din 1859, când dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a marcat unirea Moldovei cu Țara Românească, dând naştere Principatelor Unite.

Dorinţa de unire, exprimată încă din 1848, şi-a gasit ilustrarea în desfăşurarea evenimentelor din 1859, când românii au dat dovadă de o mare abilitate politică, dar si de originalitate aşa cum spunea Nicolae Iorga: “Sistemul faptului implinit este un element de originalitate creat de români”.
    În Piaţa Unirii a oraşului Focşani, ce reprezintă o filă din istoria românilor, oficialităţile împreună cu mulţimea, sărbătoreau în mod tradiţional Unirea, ţinându-se de mană în hore, ascultând discursuri admirative şi asistând la spectacolul oferit. Între timp însă, la celălalt capăt al oraşului, Colegiul Naţional ”Alexandru Ioan Cuza” a ales să cinstească numele al cărui domnitor îl poarta într-un mod special. Prin intermediul doamnei profesoare Gabriela Obodariu, ne-am bucurat de prezenţa domnului profesor universitar Cristian Pîrvulescu, decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice, de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti.
    Întâlnirea, aşteptată cu mult drag, s-a dovedit a se transforma într-o adevarată lecţie. Tema aleasă de domnul profesor universitar a fost în acord cu realităţile actuale din România, dar şi realităţile mondiale. Domnul profesor ne-a vorbit despre democraţie, despre “sfidările” acesteia şi despre evoluţia democraţiei de la Unirea Principatelor până la Uniunea Europeană.
Mă aşteptam la un discurs care să ne captiveze şi care să încerce să nuanţeze realitatea, dar acesta a fost mult peste aşteptările mele.
    Elevă fiind în ultimul an de liceu, la un profil de ştiinţe sociale, viitorul meu este orientat către o carieră în stiinţe politice. Dacă până ieri nu eram hotărâtă că voi aplica pentru Facultatea de Ştiinţe Politice, acum sunt convinsă că este ceea ce vreau să urmez. Răspunsul la întrebarea “de ce?” este simplu: pentru că vreau să am o Românie altfel şi pentru că nu vreau să-i dezamăgesc pe cei care cred în mine.
   Auzim frecvent că noua generaţie este cea care va salva România şi care o va ridica la nivelul ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. Generaţiile tinere poartă pe umeri “povara” pe care cei din urmă nu o mai pot duce: aceea de a asigura un trai decent în ţara în care s-au născut.
  Încrederea pe care domnul profesor universitar ne-a acordat-o nouă, generaţiilor tinere, a trezit în mine sentimentul unei datorii morale pe care o am faţă de cei care văd speranţa în noi, dar şi faţă de cei care vor moşteni România. În lumina ultimelor evenimente, n-aş fi îndrăznit să cred că tocmai eu aş fi cea care aş putea muta munţii din loc, pentru că, să produci schimbare în România, pentru mine e ca şi cum aş muta munţii din loc.
          Vorbindu-ni-se despre democraţie, am înţeles încă odată că România este o încercare eşuată de democratizare, căci sistemul ce funcţionează în momentul actual este orice altceva. Am realizat că pentru a vorbi despre o Românie democrată, democratizarea trebuie să pornească de la baza societăţii, de la familie. Printr-un exemplu grăitor, domnul profesor ne-a demonstrat de ce familiile nu sunt structuri democratice, rostind o singură frază: “cel care are telecomanda are conducerea politică a familie”. Şi oare nu e aşa? Educaţia are o importanţă capitală în dezvoltarea mentalităţii. Cum ar putea un copil care a fost învăţat şi i s-a stimulat spiritul competiţional şi dorinta de a fi cel mai bun indiferent de mijloace, să devină politicianul ideal, al unei ţări ce se vrea a fi o democraţie? Nu ma refer la încurajarea performanţei, care în viziunea mea este cu totul altceva. E imposibil şi iraţional să cerem democraţie, în condiţiile în care noi nu promovăm şi nu credem în democraţie. Rămăşiţele unui sistem ce nu demult ţinea cetăţenii la cozi şi interzicea libertatea exprimării, înca se mai resimt. Şi înfricoşător este că o mare parte din populaţie ar da orice să mai traiască în comunismul dinainte de ’89, pentru că elita politică nu a reuşit să creeze democraţia promisă, lăsând România în cădere liberă.
         Ce ar trebui să înţeleagă românii este că statul nu poate însemna nimic fară cetăţenii săi. Pentru a putea reda echilibrul, românii trebuie să înteleagă că întreaga putere este în mâinile lor şi să înceteze să aştepte ca alţii să iasă în stradă şi să-i împingă de la spate, pentru că asta nu se va întâmpla niciodată. De aceea cred că mobilizarea noilor generaţii poate schimba poziţia centrului de greutate. Românii trebuie să se convingă că ei pot schimba “mizeria” în care trăiesc, pentru ca mai apoi să actioneze în cauză.
Totul începe de la mentalitate. Vrem un stat în care corupţia să dispară,în condiţiile în care noi alimentam corupţia, prin simpla nepasare şi prin poziţia neutră pe care o adoptăm. Cu toate că pretindem schimbare, ne trimitem totuşi valorile să studieze în alte ţari, în timp ce aşteptăm ca minunea să se întample în ţară. Cum se poate schimba un sistem căruia nu-i acordam încredere?  Discursul domnului profesor ne-a plasat mai aproape de realitatea politică actuală. Dacă până acum credeam că politica este intangibilă pentru tineri ca noi, acum am realizat ca aceasta realitate este mai aproape decât ne imaginam.
   Am fost de acord cu plecarea la studii într-o alta ţară, dar am realizat că nu-mi pot nega originile şi voi purta toată viaţa stigmatul de a fi român. De aceea, îi admir pe cei care se sacrifică şi se întorc într-o ţară în care nu ai certitudinea că îţi poţi asigura un trai decent, dar speri că poţi schimba ceva.
        

Am ales să rămân într-o ţară cu care aş vrea să mă mândresc şi să înfrunt un sistem care ştiu că nu-mi va oferi tot ceea ce îmi doresc, dar pe care ştiu că eu cu tine şi cu alţii vom reuşi să-l scoatem la lumină. Mulţi vor crede că sunt prea naivă să mai am speranţa asta, dar dacă nu încep de la a avea credinţă, atunci cum am putea vreodată să trăim într-o Românie altfel?
         Multumesc domnului profesor universitar Cristian Pirvulescu pentru lecţia pe care ne-a oferit-o şi pentru că ne-a prezentat realitatea românească aşa cum mulţi se tem să o facă. Trebuie să încetăm să ne mai ascundem după cuvinte frumoase şi discursuri false, pentru că superficialitatea nu ne rezolvă problemele şi nimeni nu o va face, dacă noi nu le vrem rezolvate.

Oana GHIBIRDIC

 

Oana Ghibirdic este elevă în ultimul an la Colegiul Naţional “Al. I. Cuza” Focşani


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 2

Adaugă comentariu
Andrei, acum 2595 zile, 22 ore, 40 minute, 25 secunde
D-l profesor C.P. (profesor la trei gaste bete, poate, sau la gimnaziu sa-l mai creada cineva) si d-na profesoara G.O. iau bani cu nerusinare, de mai bine de 10 ani, de la miliardarul Soros, pentru citeste integral
Andrei, acum 2595 zile, 23 ore, 9 minute
Draga Oana, domnul profesor v-a prostit frumos, atat. Stapanii Romaniei nu au nevoie de oameni bine intentionati pentru propriul popor. Au nevoie de unelte semidocte, de aceea ii vezi in toate citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.