Una dintre cele mai mari pasiuni ale lui Eugen a fost colecționarea monedelor și bancnotelor vechi. Numismatica este o pasiune fascinantă care implică adunarea și studiul monedelor și bancnotelor vechi și rare. Este un numismat pasionat și are o colecție de monede și bancnote din toată lumea. A petrecut ani întregi studiind istoria fiecărei piese și adunând informații despre valoarea lor.

În plus, Eugen arde în continuare pentru dragostea lui pentru cărți. Colecționarea și cititul cărților a fost o pasiune minunată pentru el, oferind ocazia de a se conecta cu alți iubitori de lectură și de a se bucura de lumea fascinantă a literaturii. Are o bibliotecă impresionantă, plină de cărți din diverse domenii. Lectura lor i-a asigurat bucuria unor călătorii imaginare în locuri exotice, sau a fost tovarăș cu persoane și personaje prinse în diferite întâmplări și situații, sau i-a oferit soluții la probleme tehnice de care se lovea la serviciu.

Doar că singurătatea nu-i permitea să aibă schimburi de idei cu privire la ceea ce tocmai citise; or, lui Eugen asta-i place cel mai mult: să poată vorbi, să comunice ceea ce i-a plăcut sau nu, să adopte modalități de acțiune în diferite situații. Până a fi ajuns pensionar, a avut o viață împlinită profesional, iar pasiunile din tinerețe au fost și ele deosebite: i-a plăcut radio-locația, participând la evenimente sportive, i-a plăcut turismul și a avut posibilitatea vizitării unor locuri frumoase din țară și, apoi, după 1990, și din străinătate. Dar, cum spuneam, nu avea cu cine să depene aceste amintiri și povești

De aceea, uneori Eugen a simțit că este singur. Copilul lui locuiește hăt-departe, în cealaltă parte a țării, iar vizitele erau foarte rare, din motive prozaice, dar care ne mănâncă viața: serviciu, unele probleme medicale, treburi domestice care nu suportă amânare. Convorbirile telefonice nu ostoiesc dorul, uneori îl accentuează. Chiar știm că, în unele cazuri, convorbirile telefonice pot să nu fie suficiente pentru a alina dorul sau lipsa pe care o simțim în relație cu cineva drag, alteori ele pot chiar să accentueze aceste sentimente. Dar ele nu pot înlocui cu adevărat prezența fizică și interacțiunile în persoană.

„Singurătatea”, acest balaur care ne sperie pe toți, de la o anumită vârstă începuse să vină din ce în ce mai des în sufletul lui Eugen. Se știe că „nu există singurătate, există singurătăți”. Dar Eugen a decis să lupte cu balaurul și, mai mult ca oricând, s-a decis să-l înfrângă în luptă dreaptă. Eugen este un caracter puternic, un luptător, dar, bătălia ce urma s-o dea părea a fi grea pentru el. Și-atunci, cu înțelepciunea vârstei, a înțeles că-i trebuiesc aliați.

Pentru el. a fost important să înțeleagă că singurătatea este o experiență umană comună și că, pentru a face față singurătății, este important să ne conectăm cu alții, să căutăm sprijin și să căutăm modalități de a îmbunătăți relațiile noastre sociale. Fiecare persoană poate avea nevoi diferite în ceea ce privește interacțiunile sociale și relațiile, iar abordarea pentru gestionarea singurătății poate varia în funcție de circumstanțe și preferințe individuale. De aceea, Eugen a înțeles importanța socializării în viața lui de pensionar rămas văduv. Deși și-a dedicat timpul pasiunilor sale, a realizat că interacțiunea socială era, de asemenea, esențială pentru starea lui de bine și fericire a sa.

Când a aflat de Asociația „Voluntariat Pentru Viață” din Mărășești și Programul de Interes Național „Asistență Socială Comunitară” , Eugen s-a alăturat proiectului. Ca beneficiar, că doar își căuta aliați pentru lupta ce urma s-o dea. Și i-a găsit, pentru că, ce credeți, „Singurătate” fusese și pe la ei și-i speriase. Nesuferitul balaur se credea stăpân pe situație și-și râdea în barbă, sperând că-i va fi tare ușor. Doar că toți beneficiarii Programului au înțeles că unirea face puterea, că Sunt Împreună !

Acest club a oferit oportunitatea de a participa la întâlniri regulate, unde membrii schimbau informații, împărtășeau experiențe, fiecare după bucuriile și plăcerile lui. Acest lucru i-a permis lui Eugen să își extindă cercul de prieteni și să împărtășească pasiunea lui cu alții.

Asociația organizează, săptămânal, activități de voluntariat, activități de socializare, consilieri psihologice, ori ateliere de terapie ocupațională, evenimente culturale sau excursii, la care Eugen a participat cu mare plăcere, bucurie și, uneori, nerăbdare. Aici a putut întâlni oameni de vârsta sa cu interese similare și a participat la activități distractive, instructiv-educative, pentru că, știm cu toții, nimeni nu-i prea bătrân ca să învețe!

Dar, cum orice pensionar are vocație de bunic, atunci când Asociația a devenit partener cu Fundația Regală Margareta a României și a început derularea Proiectului Intergenerațional „Generații în Armonie” , Eugen a ales să devină mentor pentru copii; urma să devină un bunic de circumstanță familiarizându-i pe „nepoți” cu pasiunile sale: numismatica, cititul, călătoriile.

Pasionat fiind, a știut că introducerea copiilor în lumea numismaticii poate fi o experiență educativă și distractivă pentru aceștia, se știe că numismatica poate dezvolta abilități precum observarea atentă, cercetarea, organizarea și învățarea istoriei, iar cu un suport adecvat, copiii pot descoperi o pasiune pentru numismatică care îi poate însoți toată viața. Eugen și-a pus la dispoziție colecția numismatică personală. Iar când copiii au vizitat-o la sediul Centrului Social Multifuncțional din Mărășești, a avut răbdarea să stea cu ei, să le explice istorii legate de bani, bancnote, monede, țările de unde provin acestea, materialele din care sunt confecționate și câte și mai câte nu știe un pasionat. Cu blândețea bunicului care spune povești nepoților a reușit să atragă atenția celor mici. Care au marșat imediat pe idee, au asociat expoziția cu comoara piraților, ascunsă pe insulele pustii din oceanele lumii. Au asociat aventurile povestirilor din cărțile care ne deschid ochii minții care ne oferă oportunitatea de a ne evada din cotidian, de a călători în lumi imaginare, de a învăța, de a reflecta și de a ne conecta cu experiențele și gândurile altor oameni. Așa au învățat copiii că o colecție numismatică poate deveni izvor pentru dorința de cunoaștere, deci, pentru plăcerea de a citi.

Iar Eugen a înțeles importanța socializării în viața lui de pensionar rămas văduv. Putea, acum, să-și aloce timpul pasiunilor sale, dar a realizat că interacțiunea socială era, de asemenea, esențială pentru starea lui de bine și fericirea sa. În final, el a reușit să-și mențină o viață socială activă și plină de semnificație, cu atât mai mult cu cât s-a implicat în alte multe diferite activități care l-au adus în contact cu oameni noi și i-au oferit șansa de a împărtăși experiențe și pasiuni. Prin participarea la activitățile Centrului de Socializare, Eugen a avut oportunitatea de a-și extinde cercul social, de a-și menține mintea activă și de a se bucura de o viață socială bogată și plină de experiențe noi. Aceste activități au contribuit la fericirea și bunăstarea sa, viața a căpătat culoare și interes, pasiunile au noi valențe.

Inutil să mai spunem că bătălia lui Eugen cu Balaurul nici n-a mai avut loc: văzând câți prieteni și-a adus Eugen împotriva lui, „Singurătate” a tulit-o la fugă, schelălăind, înfricoșat. Dar, măcar a învățat ceva, suspinând, în barbă : „Niciodată, în viața mea, nu mai vin la vreun membru al Asociației <<Voluntariat Pentru Viață>> să-l sperii cu singurătatea! Ăștia nu sunt niciodată singuri!”.