Campania „Portret Om de Bine” a filialei Crucea Roșie Vrancea | Interviu cu omul de afaceri Valentin Resmeriță
Am pornit, de curând, proiectul „În fiecare an-o#CASĂ” prin programul „Sub acoperişul Crucii Roşii” dezvoltat anterior şi, cu acest prilej – în dorinţa de a ne exprima recunoştinţa într-un mod deosebit faţă de oamenii care de-a lungul timpului s-au implicat în proiectele sociale ale oganizaţiei, lansăm campania „Portret de OM de Bine”.
„Portret de OM de Bine” este o campanie în care vă vom înfăţişa acei Oameni care sădesc sămânţa binelui, uneori nu numai în comunitatea din care fac parte, necondiţionat, oameni de afaceri care susţin, prin generozitatea lor, financiar sau în natură, organizaţia Crucea Roşie Vrancea.
Noi credem că un om de bine are o energie neobişnuită şi o poveste felurită şi, de aici, ideea campaniei „Portret de OM de bine”. O poveste pe care un OM de Bine nu ajunge să o spună, poate, niciodată, deoarece nu este întrebat dacă o are şi pentru că, adesea, acest OM de BINE este asociat cu afacerea sa, din oficiu. Însă, nu cumva povestea unui antreprenor poate ajuta și inspira alţi oameni? Pentru că nimic nu se compară cu lecțiile învățate zi de zi de aceştia în ce priveşte verbul „a rămâne”, mai ales dacă ţinem cont de situaţia pandemică care-a copleşit Pământul. Şi, nu cumva un om de afaceri care devine un OM de Bine se transformă dăruind din solidaritate într-o fiinţă miraculoasă? O fiinţă miraculoasă care se contopeşte, desigur, cu personalitatea profund profesională şi privirea ţintită înspre viitor în chip pragmatic – aşa cum apare, de altfel, în faţa comunităţii, un om de afaceri. El nu este privit ca un om fragil, timid... De aici şi energia neobişnuită.
Pornind de la cele două întrebări şi fără să avem pretenţia că ştim ce facem, am dat buzna în ţinutul fer(m)ecat al sufletului unui om de afaceri vrâncean, de succes, Valentin Resmeriţă în încercarea de a surprinde în conţinut şi nu de formă, omul de bine, Valentin Resmeriţă.
CR: V-a luat prin surprindere binele? L-aţi planificat, gândit, proiectat? Cum a început omul de afaceri Valentin Resmeriţă să ajute un alt semen, aflat în nevoie?
VR: Cred că a început aşa, în urmă cu mulţi ani... foarte mulţi ani...
Aşa deschide povestea-i omul de bine, Valentin Resmeriţă, asociatul unic al S.C Metale Internațional SRL Focșani, pe care am întrerupt-o cât să precizăm că, în ziua în care l-am vizitat în scopul acestui interviu-portret, nu ştia absolut nimic despre campania Portret de OM de Bine. Şi nu ştia nici că va fi ispitit într-o călătorie înapoi, în timp, întru evocarea primei binefaceri ale sale – în ciuda arhitecturii sălii de şedinţe sugerând, mişcare, viteză, dinamică, viitor... dar şi lirism!
CR: De unde nevoia de a face bine? E o nevoie, un act nechibzuit sau o expresie de gratitudine veşnică şi necondiţionată, o făgăduinţă tacită a unei complicităţi cu Dumnezeu?
VR: Am văzut, întâmplător, la televizor, un copil care de la brâu în jos era paralizat. Şi, acolo, se făcea un apel umanitar pentru el şi, pur si simplu, de aici a început. Cazul m-a emoţionat, m-a cutremurat într-atât încât am vrut să ajut copilul acela. N-am găsit nicio altă formă, decât prin Crucea Roşie. Până atunci, eu habar n-aveam ce face Crucea Roşie şi care era, este menirea acestei organizaţii. Cineva mi-a dat ideea să apelez la Crucea Roşie Târgovişte – copilul era din Târgovişte. I-am sunat, le-am spus că vreau să ajut acel copil. El trebuia să meargă să facă un transplant de celule stem în China. Şi, fiindcă era vorba despre foarte mulţi bani, la acea vreme, cam 40.000-50.000 dolari, când i- am întrebat dacă sunt de acord ca eu să îi sponsorizez pe ei şi, apoi ei să intermedieze donaţia, prima dată au crezut, că e o glumă, o farsă... Din cauza sumei, bănuiesc... S-au lămurit că nu glumeam şi uite-aşa am ajuns să fac acel gest, pentru copilul acela, prin Crucea Roşie. Şi, de-atunci...
În timpul monologului său, liniile de lumină, arhitecturale, ale încăperii ne-au sustras realităţii imediate, dimpreună cu harul de povestitor al interlocutorului, empatia, emoţiile noastre, la un loc, în comun. Nu l-am întrebat ce s-a întâmplat cu copilul după intervenţia financiară substanţială pe care a făcut-o dânsul în sprijinul acelui copil, după ajutorul acordat, fiindcă uneori, ceva mai fragil decât existenţa-ne, îţi spune să nu forţezi uşa închisă din nevoia palpabilului şi a unui rezultat, neapărat, cu happy ending. Şi, oricum, umorul cu care „închide” dumnealui emoţia proprie e deosebit... Pentru dumneavoastră, cititorii, de undeva, din afara interviului, reproducem o mostră şi aici:
„I-am învăţat cu nărav, de vreo 13 ani, şi, de-atunci, ori de câte ori este nevoie de câte ceva, ei apelează la mine.”(cu referire strictă la Crucea Roşie Vrancea, nu la beneficiari!)
CR: Oamenii de bine sunt meniţi a aduce probe ştiinţifice ipotezei că există Dumnezeu? În ciuda dezamăgirilor venite de nici cu gândul nu gândeşti şi, în special a societăţii... Ba, chiar şi a celor ajutaţi cândva.
VR: De fapt, abia atunci am înţeles eu că, dacă vreau să fac ceva pentru cineva aflat în nevoie, apelez la... Crucea Roşie.
Am descoperit aici, la Cruce Roşie Vrancea, un om care depune suflet: Rodica Davidean. Şi, am zis că, din ce mi-a dat Dumnezeu mie, poate că e bine să îi ajut şi pe alţii. Încercăm să facem si noi ce putem, pentru ca ceea ce putem noi oferi şi face să ajungă acolo unde trebuie, unde chiar e o nevoie reală...
Când vorbim de Crucea Roşie, vorbim de oameni aflaţi în nevoie, de oameni cu boli incurabile, de oameni cărora le-a ars casa sau le-a luat-o apele, bătrâni părăsiţi şi bolnavi. Nu mă sensibilizează, neapărat, doar cazurile cu copii, sponsorizările se duc într-acolo unde simt şi îmi este captată atenţia.
CR: Care este cel mai recent proiect de sponsorizare al firmei Metale Internaţional? Ajutorul acordat familiei Niculescu, din Tanasoaia, rămasă fără casă, din cauza unui incendiu, în toamna anului 2021?
VR: Casa aceasta, a familiei Niculescu, este doar un proiect al altcuiva, la care am participat. Aici nici nu am ştiut povestea. Pur şi simplu am aflat că e nevoie de ceva şi.... gata! Eu am multe proiecte de sponsorizare pentru Crucea Roşie Vrancea şi anul ăsta, şi în anii trecuţi... în ultimii ani, cred că sponsorizările însumează aproape...
CR:... aproape 600.000 lei, în bani sau materiale.
VR: Posibil...
CR: Vă captează atenţia Educaţia? Lipsa ei, mai exact.
VR: Eu am un precept: „Tineri educaţi, formaţi şi ocupaţi!” Sunt interesat de promovarea culturii antreprenoriale, susţin şi promovez spiritul de întreprinzător în rândul tinerilor din comunitatea locală şi, prin implicarea mea doresc, de asemenea, să contribui la sporirea şanselor de angajare atât a persoanelor din mediul urban, cât şi din mediul rural.
De exemplu, am primit vizita unor tineri, care aveau în jur de vreo 30 de ani şi care fac, în special, pentru elevii de liceu, cursuri de programare online. Mi-au captat atenţia şi susţin financiar derularea programului pilot. Asta s-a întâmplat în luna decembrie 2021. Tinerii fac parte dintr-un ONG şi mi-au arătat că au implementate astfel de proiecte în foarte multe judeţe. Şi eu, îmi ziceam, în gând: nu înţeleg de ce în unele judeţe se poate şi în altele nu se poate...Şi am mai zis: OK, facem şi în Vrancea! Sprijinim comunitatea locală!
ONG-ul respectiv a atras până acumvreo 300 de copii/ elevi, în acest program. În felul acesta, gândesc că s-ar putea ca măcar unul din 10 tineri să nu mai plece din judeţ. Pentru că sunt foarte mulţi copii talentaţi, carora nu le acordă nimeni nicio atenţie. Programul pilot va avea şi o lansare oficială, undeva prin luna februarie, martie 2022.
Ne implicăm în comunitatea locală, acolo unde simţim că banii noştri sunt folosiţi eficient, în comunitate, pe lângă taxele şi impozitele pe care le plătim.
CR: Întotdeauna se găseşte câte un prag, o bordură, de care ne putem împiedica... Vă va opri ceva vreodată din a mai face bine şi „mâine”?
VR: Fac sponsorizări pentru conştiinţa mea, în primul rând. Simt că aşa trebuie făcut şi, când copiii, nepoţii mă vor întreba „Da’ tu, ai făcut ceva pentru alţii?!”, eu să le pot spune, fără teama că mint, „Da, am făcut! Am făcut ce-am putut eu! Am făcut asta, asta si asta”...
Ceea ce separă un om de afaceri de omul obișnuit nu sunt nici mașina pe care o conduce, nici costumul pe care îl poartă sau mărimea biroului, ci mentalitatea. Dacă fiecare om ar face pentru alţii tot ceea ce ar putea face, atunci s-ar schimba şi lucrurile pentru comunitate. În bine!
CR: Cu orice preţ?
VR: Niciun leu în plus, niciun leu în minus...
(V-am zis deja că umorul omului de afaceri Valentin Resmeriţă e distinct!)
CR: Aţi fi putut alege să nu dăruiţi şi să nu sprijiniţi comunitatea...
VR: Aş fi putut să aleg să nu dau. Dar am ales să dau. Nu oricui. Penalizez LENEA! Chiar în acest moment, undeva o casă arde sau e luată de ape... E important să îți ții cuvântul dat. Face bine pentru business!
În căutarea unei lecţii a dăruirii care să ne inspire chiar pe noi înşine, am primit, la rându-ne, o lecţie onestă despre cum se construieşte un climat pozitiv „facerii de bine” şi sperăm ca ambianţa primei poveşti înscrise în Galeria Portretelor să exprime exact ceea ce am dorit să exprime: că binele nu e uniform, nu e uzurpator şi că e confundat adesea cu norocul. Că fericirea e cea care aduce, până la urmă, prosperitate omului. În acest caz, fericirea de a dărui, de a şti şi să primeşti, şi de a dori să inspiri şi pe alţii.
Ştim, părerea unanimă a lumii, a societăţii e că pământul nu e un „lighean cu smirnă”, dar parcă nu este nici cel mai mare rău din Univers. Şi, asta şi pentru că există aceşti binefăcători, aceşti oameni de bine care aleg să înfăptuiască binele, fără de care acest „bine” ar fi doar un cuvânt bun de înrămat, la care ne-am închina fără un răspuns concret.
Campania „Portret de OM de bine” e felul nostru de a le spune „Mulţumim din tot sufletul, Oameni de Bine! Mulţumim, Valentin Resmeriţă!
Text + foto realizate, asumate și transmise de conducerea Crucea Roșie, filiala Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Advertorial
De același autor
