Pe urmele istoriei

Despre Constantin Bahnă, cel mai vestit haiduc din Vrancea

Ziarul de Vrancea
26 iul 2020 4967 vizualizări

În urmă cu aproape un secol, Constantin Bahnă făcea legea în zona de munte a judeţului, însă sfârşitul i-a venit de la cine se aştepta mai puţin.

După primul război mondial, din rândurile populaţiei din Vrancea răzvrătite de situaţia tulbure după primul război mondial, caracterizată prin sărăcie, şi-a făcut apariţia un personaj aparte, cunoscut în epocă drept vestitul haiduc Bahnă, din comuna Nistoreşti.

Acesta a terorizat timp de vreo patru ani câteva sate, în mod deosebit târlele ciobăneşti din Vrancea, care aparţineau locuitorilor din zona de munte.

Iniţial, Bahnă a acţionat având patru ajutoare, dar cu timpul grupul lui s-a restrâns la doar doi oameni. La Arhivele Naţionale Vrancea există mai multe documente din acea perioadă, în special plângeri ale celor care au fost jefuiţi de către Constantin Bahnă.

„În anul 1921, la Negrileşti, pe când eram la stână, a venit Bahnă şi tovarăşii lui şi mi-au furat 120 de pielicele negre de astrahan, toată îmbrăcămintea a 20 de oameni din serviciul meu şi 200 de kilograme de brânză. Toate aceste lucruri le-a transportat cu trei cai ai mei. Numiţii bandiţi au venit de mai multe ori pe la stâna mea în acea seară şi au fost găzduiţi de baciul meu. Mă constitui parte civilă cu suma de 20.000 de lei”, scria într-o plângere adresată jandarmeriei păgubitul Costică Fenechiu.

Din mărturii ale oamenilor, se spune că Bahnă era generos cu săracii şi le împărţea din bunurile furate, dar cea mai mare parte a „confiscărilor” le valorifica.

El a fost prins în septembrie 1923, trădat fiind de iubita lui din Paltin.

„Prin cooperarea poliţiei din Focşani cu cea a judeţului Bacău şi a corpurilor de detectivi de la Bucureşti şi Ploieşti s-a reuşit localizarea acestui răufăcător care în final a fost lichidat. Bahnă a căzut în plasa oamenilor legii prin trădare. Iubita lui din Paltin îl trădează, este localizat, nu se dă prins, este încercuit şi în final împuşcat”, spune istoricul focşănean Cezar Cherciu.

O femeie din Năruja, care l-a cunoscut pe haiducul Bahnă când era foarte mică, şi-a aduce aminte ca pe un om bun. „Era un bărbat foarte frumos, care nu a făcut rău la nimeni. Se ascundea într-o claie de fân, dar părinţii ne spuneau să nu vorbim cu nimeni. Îmi dădea covrigi, toată ziua îl vedeam. Eu eram cu oile, eram copilaş, aveam patru-cinci ani. Jandarmii ne întrebau dacă l-am văzut pe Bahnă dar noi nu spuneam pentru că aşa ne învăţau părinţii. Mulţi dintre oamenii din sat care furau dădeau vina pe Bahnă”, îşi aminteşte Maria Coroi, într-o înregistrare video postată pe YouTube.

Vrancea a mai avut şi alţi haiduci, precum Tunsu, Ponea sau Ştefan Bujor. Ultimul a hălăduit în zona Măgura Odobeşti, iar punctul de unde acţiona pentru jefuirea mocanilor care coborau la Focşani cu material lemnos era fântâna „Babele” de la Cucuieţi

Text informații+ foto:Bolotesti comuna noastra

Citiți și:Bahnă, “Terentele putnenilor” - haiducul care împărţea dreptatea cu arma în mînă

În urmă cu mai bine de opt decenii numele Bahnă producea mulţi fiori în vechiul judeţ Putna, mai ales boierilor, care erau adesea jefuiţi în numele celor mulţi.Haiducul putnean jefuia la drumul mare, dar avea un oarecare simţ al dreptăţii, gura lumii spunînd că niciodată nu lua de la cei săraci.După mai mulţi ani în care s-a aflat în afara legii, una dintre fostele iubite l-a trădat, anunţînd autorităţile care îi va fi următorul pas.Mândru, Bahnă ar fi spus că nu vrea să fie “mîncat” şi s-a sinucis.Povestea sa este una actuală, într-o vreme în care romanii tînjesc după un haiduc care să le facă dreptate cu arma în mînă celor necăjiţi

Cu bune şi cu rele meleagurile putnene sunt încărcate de istorie. Dispărutul judeţ Putna, care a fost absorbit de Vrancea din vrerea comuniştilor, păstrează cumva amintirea lui Constantin Bahnă, un personaj de poveste, un om aflat în afara legii, de care se mai vorbeşte şi acum cu admiraţie în satele de pe valea Putnei. Originar din Herăstrău (azi Nistoreşti n.r.), fiu de ţăran, Bahnă era tipul de om căruia nu îi plăcea să se supună normelor sociale, dimpotrivă, se născuse parcă pentru a le încălca. Asemănător în multe privinţe cu vestitul lipovean Terente din Balta Brăilei, nelegiuitul putnean a făcut vâlvă la începutul anilor 1920, dar din varii motive nu a ajuns atât de popular ca “omologul” său. Extrem de multe informaţii despre acest personaj de legendă se găsesc în depozitele Serviciului Judeţean Vrancea al Arhivelor Naţionale, unde în cele cîteva mii de file strânse de autorităţile vremii aflăm detalii picante şi intime despre un erou negativ, neliniştit, poate nefericit, dar resemnat cu soarta sa aidoma ciobanului din Mioriţa. Iar povestea sa poate fi actuală, mai ales în contextual protestelor românilor, care se declară scrâbiţi de clasa politică şi, poate, aşteaptă un justiţiar, un haiduc, să împartă dreptatea. „Considerat de unii un justiţiar, de alţii un tâlhar, haiducul Constantin Bahnă rămâne o legendă a Moldovei poate prea puţin cunoscută românilor. Proscris sau erou, nelegiutul Bahnă reprezintă tiparul din ce în ce mai rar al românului îndrăzneţ, dar demn, nesupus regulilor, capabil de isprăvi greu de închipuit. În ciuda reprobabilelor sale fapte, acesta rămâne un simbol al unui neam pentru care contestarea unor reguli impuse cu forţa era un fel de existenţă, o modalitate de rezistenţă şi o cale de supravieţuire”, ne-a spus arhivistul Florin Dîrdală.

 

Nistoreştiul şi-a legat definitiv numele de Bahnă

Legenda acestuia începe cu toamna lui 1918, adică de pe timpul ocupaţiei inamice, când judeţul Putna şi judeţele limitrofe Trei Scaune, Râmnicu Sărat , Buzău şi chiar judeţul Neamţ au fost sub teroarea vestitei bande de tâlhari care acţiona sub conducerea lui Bahnă şi care nu a putut fi nimicită decât odată cu sfârşitul destul de tragic, al şefului în luna septembrie 1923. Fiind dezertor în timpul Primului Război Mondial, ca mulţi alţii de felul lui, a fost nevoit să apuce calea haiduciei cu atât mai mult cu cât autorităţile militare ale vremii doreau să îi prindă pe toţi cei care au părăsit frontul de luptă. Nu a durat mult până ce s-a asociat cu alţi tineri dezertori cu care a început să se dedea la tot felul de fapte „neortodoxe”. Debutul în fărădelegi a fost timid dat fiind lipsa de experienţă, dar aceasta a venit în scurtă vreme astfel încât Bahnă îşi va lua „titlul” de căpitan de haiduci. Populaţia putneană de la munte a ajuns să fie terorizată de acţiunile tâlharilor, astfel încât de voie de nevoie mulţi bărbaţi i-au devenit complici în vreme ce femeile i-au devenit… amante. Mulţi dintre oamenii acelor timpuri l-au găzduit în repetate rânduri, ocazie cu care au avut numai de câştigat.

 

Bahnă trece la jafuri mult mai mari

Seria fărădelegilor a început în primăvara lui 1919 în casa unui sătean din comuna Paltin şi, în timpul întregului an, au urmat câteva zeci de mici furturi care s-au încheiat în iarna lui 1919-1920, când banditul s-a adăpostit în casa unui complice şi a avut legături cu concubina lui. În primăvara lui 1920, Bahnă a reînceput operaţiunile care în fond nu erau decât furturi de vite, haine, caş, brânză, cai. Nu de puţine ori s-a luptat cu poterele trimise după el şi banda sa, haiducul făcând adeseori victime în rândul acestora. Grupul de nelegiuţi s-a refugiat o perioadă în Transilvania, iar în iarna 1920-1921 s-a adăpostit din nou în localitatea Spulber. Se pare că ascunzătoarea era o peşteră din munte. Din primăvara lui 1921, Bahnă trece la jafuri mult mai mari, atacîndu-i pe lucrătorii şi funcţionarii forestieri şi furându-le salariile. În iarna 1922-1923, pe când erau din nou căutaţi de poteră, Bahnă şi ai lui au reuşit să fugă din munţii Vrancei cu ajutorul unei iubite. Banda s-a deplasat în căruţe acoperite cu paie până în satul Arva din comuna Broşteni,unde a locuit cu această femeie, culmea, chiar în aceeaşi curte cu şeful local al postului de jandarmi. „Ambiţios, Bahnă şi ceata lui au ieşit şi în această zonă la jafuri, ceea ce i-a determinat pe jandarmi să îi localizeze pe noua lui arie de acţiune. Acum banditul putnean începe să facă greşeli foarte mari şi omoară, total inutil, în comuna Andreiaşu, un jandarm, îl pedepseşte pe un membru al bandei pentru indisciplină şi în felul acesta îl determină pe altul să fugă. Cei doi foşti tovaraşi sînt prinşi şi dezvăluie sub tortură toate legăturile lui Bahnă cu populaţia care-l adăpostea şi, mai mult decât atât, o iubită geloasă anunţă că haiducul îşi va vizita la începutul lunii septembrie a anului 1923 o nouă cucerire din zona Paltin”, ne-a mai spus Florin Dîrdală. Jandarmii organizează o pândă îndelungată şi îl prind în capcană, iar Bahnă mândru se sinucide.

 

Urmaşii lui Bahnă spun că acesta „nu fura din traista săracilor”

O urmaşă de-a lui Bahnă ne-a spus că haiducul şi cei doi tovarăşi ai săi nu s-au îmbogăţit de pe urma tîlhăriilor. „Ei au fost mulţi fraţi la familie, Bahnă fiind unul dintre cei mai mari copii. Se spune că a haiducit undeva la vreo 7 ani. Era cunoscut faptul că nu îi plăcea ca autorităţile să stea de vorbă cu părinţii lui pentru a le spune pe unde umblă. Primarul acelor timpuri nu i-a dat crezare şi s-a interesat la ai lui de el. Supărat, Bahnă s-a dus într-o noapte la primar, a intrat în casă şi a vrut să îl omoare, dar i s-a făcut milă de el pentru că acesta dormea cu cei doi băieţi ai lui, unul într-o parte şi unul în cealaltă parte. O fi şi omorît, dar la noi în sat chiar nu se lua de nimeni, din ce ni s-a spus din bătrîni. Ni s-a zis că lua de la bogaţi şi dădea la săraci. De altfel, nimeni nu s-a îmbogăţit de pe urma tâlhăriilor. După ce a fost trădat de o fată, acesta s-a sinucis spunând că nu vrea să fie mâncat de autorităţi”, ne-a povestit Anastasia Bratie din Herăstrău, rudă îndepărtată cu haiducul Bahnă, văzut şi acum ca un fel de erou al comunităţii. Anul acesta s-au împlinit 88 de ani de la moartea sa, dar nu e genul de personaj pe care să îl comemorezi, cu toate că personajele justiţiare aflate în acţiunile lor undeva la limita legii, sau chiar în afara ei, au mare trecere la popor. A trecut prea mult timp de când Bahnă făcea legea în munţii Vrancei şi nu numai, astfel încât mistificarea acestuia nu este exclusă, cu atât mai mult cu cât stocarea informaţiei nu era atât de variată ca în prezent, dar cert este că acest personaj pozitiv sau negativ a rămas fidel propriilor principii până în ultima clipă. Măcar pentru asta şi tot este un model. (Sorin TUDOSE)

Articol publicat republicat în Ziarul de Vrancea prima publicare pe 23 ianuarie 2012


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.