"Dacă aş putea, aş da o lege ca fiecare mamă să aibă două vieţi"
Mă opresc în loc şi mă întreb când a trecut timpul. Parcă mai ieri erai o flacără vie şi plină de viaţă, cu ochi de un azur incredibil şi putere cât pentru o mie de femei. Inexplicabil, pentru că am senzaţia că a trecut doar o secundă de atunci...Nu mi te pot aduce aminte altfel!
Uneori mă întreb de ce timpul e atât de nedrept şi acum, când ar fi trebuit să trăieşti pentru tine, pentru că toată viaţa ai trăit doar pentru cei din jurul tău, suferinţa şi durerile nu te lasă să faci asta. Ai trăit incandescent, ca o flacără ce arde din toată puterea, ai iubit fiecare clipă pe care Dumnezeu ţi-a dăruit-o şi ai ştiut să împarţi bucuriile vieţii cu cei din jurul tău. Uneori mă întreb cum reuşeai să răzbaţi zi de zi prin greutăţile vieţii. Mă pun în locul tău şi sunt absolut convinsă că nu aş reuşi să fac tot ceea ce făceai tu.
Dacă aş putea, aş da o lege prin care să să decidă ca fiecare mamă să aibă două vieţi: una în care să facă exact ceea ce ai făcut tu şi una în care să se odihneascăşi să se bucure de toate frumuseţile vieţii.
Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că nu ai apucat să miroşi toate primăverile şi să simţi toţi fluturii care-ţi zburau prin păr. Aş putea să fac ceva să-ţi aduc măcar o primăvară înapoi? Cum să reuşesc să-ţi iau măcar puţin din suferinţă, din firele albe şi din tremurul glasului şi să te las să te bucuri de mugurii care dau să plesnească? Cum să pot să-ţi readuc zîmbetul pe buze? Cum să te pot face să mergi, măcar pentru o singură zi, fără bastonul care ţi-a devenit partener permanent?
Te văd uneorizâmbindîn faţa televizoruluişiabiaatunci conştientizezcâtde singură eştiatuncicând nu suntacasă. Tesimt căstai cu telefonulînmânăatuncicândte sun, de teamă să nu pierziniciunapel de la mine. Cum îţidaituseama că am avutproblemepestezi, atuncicândvorbim la telefon? Ce simţuritrebuie săai ca să-ţipoţisăştiişiatuncicând nu măvezi, căascund o lacrimăîn colţulochiului?
Mi-e dor de îmbrăţisările tale, mamă! Deşi acum sunt doar atingeri de aripi de pasăre! Mi-e dor de râsul tău în hohote! Însă acum a rămas doar un zâmbet uşor schiţat în colţul unei guri prea mici pentru a-şi striga suferinţa! Mi-e dor de casa plină de tine! Deşi acum stai liniştită într-o cameră, cu teamă parcă de a nu deranja pe cineva!
Te iubesc, mamă, aşa cum ai fost, aşa cum eşti şi aşa cum vei fi!
Uneori îmi este teamă să mă gândesc la ziua de mâine. Nu mă întreba de ce, pentru că n-aşputea să-ţi răspund. Refuz să văd viitorul fără tine, prin urmare, prefer să tac şi să mă bucur din plin de prezenţa ta.
Uneori mă întreb de ce nu am putut face mai mult pentru tine. Poate cădacă m-aş fi străduit, aş fi oprit timpul înloc măcar pentru câteva clipe. Exact clipel eacelea în care te simţeai singură. Le-aş umple cu primăvară şi cu noi două. Să fim de aceeaşi vârstă şi să ne bucurăm ca două surori. Nu ar fi minunat, mamă?
Mesaj primit de la Claudia-Lavinia Serafimciuc, de 42 de ani din Focşani, pentru mama ei Dafina.
Spune-i şi tu mamei tale cat de mult o iubeşti prin intermediul Ziarului de Vrancea, până pe 8 martie 2016!
