La cei 90 de ani ai săi, tanti Tinca din Pățești își dorește ajutor să-și trăiască bătrânețile într-un container modular
Povestea simplă, dar adevărată a unei vieți de om, a fost transmisă de un cititor al Ziarului de Vrancea. Este povestea unei bătrâne de 90 de ani, tanti Tinca, născută pe vremea regelui Carol al II lea, în satul Pățești, în prezent cartierul Unirea din Odobești, deci la doi pași de Focșani.
Aceasta a venit pe lume într-o familie cu mulți copii, cu greutăți numeroase, ce s-a chinuit să-și ducă zilele, iar copiii să-și facă un loc în viață. În zilele celui de al doilea Război Mondial, după 23 august 1944, au dormit pe casă, mai ales femeile și fetele, de frica rușilor care le căutau pentru a-și astâmpăra poftele carnale, ațâțate de băutură. O vecină tânără a încăput pe mâna lor și pentru că s-a opus violului, a fost ucisă cu un glonte în burtă, dar a apucat să mai zică că simte pe gât mult praf de pușcă. Toate acestea le-a văzut bătrâna de azi, chiar și faptul că unii dintre sovietici (probabil ofițeri) erau însoțiți de femeile lor, care-i mai opreau din a comite fărădelegi.
Urmează vara cea mai secetoasă din istoria recentă a României, când toată populația moartă de foame trăia din te miri ce. Dacă făceau rost de puțină tărâță de grâu sau porumb era mare sărbătoare, iar la munca câmpului încercau să bea apă, strânsă din rouă, în copitele animalelor. Trece și această cumpănă și regimul comunist începe să triumfe la noi în țară, la adăpostul puterii și sfatului tătucului Stalin.
În anul 1950, România, emoționată de grija acestui părinte peste popoare, caută să-l mulțumească cu o ofrandă pe măsură, ca pe vechii zei ai Olimpului. Tovarășii conducători caută înfrigurați un oraș deosebit din țară care să primească acest ilustru nume. Se zice că inițial Sibiul ar fi avut rezervată această cinste, dar o anecdotă care circula susținea că nu ar mai merge în acest context celebrul produs românesc salamul de Sibiu, care s-ar fi chemat în noua stare de lucruri, „salamul de Stalin”. Total nepotrivit, deoarece se putea chiar ca și mărețul Stalin să se supere sau se puteau ofusca popoarele cele multe pe care le dirija către victorie, așa că a fost ales Brașovul. Deși argumentul alegerii acestui oraș ține și de alte aspecte, adică aici era o zonă în continuă industrializare, care necesita resursă umană consistentă.
Așa că băbuța noastră de acum, pe la 17-18 anișori, deci în jurul anului 1950, a plecat la Stalin (Brașov), fiind chemată aici și susținută o perioadă cu masă și cazare de o soră a ei care venise de ceva mai mult timp. Și-a ales o meserie simplă, cea de acar la trenuri și un mare avantaj a fost acela că, fiind femeie, nu consuma băuturi alcoolice. Alcoolul este dușmanul lucrătorilor CFR și automat și al pasagerilor care utilizează acest gen de transport. Din acest motiv, aici se desface foarte des fiola care măsoară alcoolemia, atât la intrarea, cât și la ieșirea lucrătorilor din tură.
S-a căsătorit ulterior și a născut trei copii. În anul 1961 a auzit la radio că în fruntea țării, după cum a înțeles, a fost ales prim ministru Ion Gheorghe Maurer. Nu i-a păsat de acest lucru, dar a sesizat că pe străzi populația de etnie maghiară era foarte încruntată și pornită împotriva moldovenilor care invadaseră de ani de zile orașul Stalin, de data aceasta revenit la vechiul nume, acela de Brașov. Probabil impulsionați de această nouă figură politică, Ion Ghe Maurer fiind sas dinspre bunici și cunoscător de limbă maghiară și văzând în această personalitate un sprijin pentru etnia lor, dar și sătui probabil de dezmățurile și agresiunile moldovenilor prin oraș, etnicii maghiari din Brașov au început să facă scandal prin toată localitatea agresând pe toți cei care nu erau de-ai locului. Și jurându-se că după ce îi vor bate o perioadă, ar putea trece și la crime.
Personajul nostru, când a vazut acest lucru, a intrat în panică și alături de soțul, de loc din Brașov, a încărcat toată mobila într-un vagon de tren, cu care s-a întors în orașul Focsani, după mai bine de 10 ani de absență. Nu a mai contat nici serviciul de la CFR, nici frumusețea orașului de la poalele Tâmpei, nici multiplele posibilități ale zonei, toate au pălit când a simțit că viața familei ei este pusă în pericol.
La Focșani, existența dusă a fost destul de grea. Dar măcar a fost mai sigură și mai ales era acasă, la Pățesti putând ajunge în câteva zeci de minute. Însă soțul nu s-a împăcat cu această zonă. Nu i-a plăcut orașul Focșani, nici viile Odobeștiului, nici măcar judetul Vrancea. Așa că după anul 1970 a divorțat și s-a întors la el la Brașov. Fosta soție a rămas să crească cu greu cei trei copii, un adevărat calvar pentru o mamă singură. Dar tot a fost mai bine decât la Brașov.
Copiii au devenit adulți, dar din păcate au decedat de curând, mama lor supraviețuindu-le. Fiind parcă păstrătoarea unui secret miraculos de sănătate, care-i permite ca la cei 90 de ani, după cum declară în glumă, să nu o doară nici măcar părul. Adică nu are bolile specifice vârstei, mănâncă orice aliment, consumă chiar și puțin alcool și când are țigări chiar și fumează. Are însă și câteva necazuri. Și anume ar mai vrea să-și vadă cei 5 nepoți pe care îi are, dar aceștia nu se înghesuie să o viziteze. Și pentru că a rămas singură, după divorț, la Focșani, cu atâtea greutăți pe cap, și-a vândut garsoniera pe care o deținea și are în prezent, din mila cuiva, un adăpost ruinat, potrivit doar pentru sezonul călduros.
Dar la iarnă va fi greu, așa că deși a făcut numeroase solicitări pentru un container modular la Primăria Focșani, unde figurează cu acte, la Primăria Odobești unde domiciliază pe str. Sf. Ilie la nr. 8 și la Crucea Roșie, care se laudă peste tot că se ocupă de îngrijirea bătrânilor, nu i s-a oferit un astfel de sprijin. Adică un container mic, în folosință, cu instalație electrică în care la iarnă șă-și conecteze un calorifer și să mai treacă o iarnă din cele 90 parcurse până acum. Aceste autorități au invocat că nu se poate, dar în alte situații s-a putut, cum este pe strada Tisa la Focșani. O veți avea pe sufletul vostru de funcționari, dacă o viață de om, necăjită dar cinstită, nu valorează în ochii voștri nici măcar un mic ajutor, adică un container spre folosință în curtea unde a găsit adăpost până la sfârșitul vieții. După care vi-l puteți recupera. E mult?
Pentru cei care cred că o pot ajuta pe tanti Tinca să-și îndeplinească dorința numerele de telefon de contact sunt următoarele: 0766558401 si 0736991690
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
