Școala vrânceană, mărțișor îndoliat
La 15 martie 2018, profesorul Romel MĂRGĂRIT (1951-2018) a plecat la cele veșnice. A plecat discret, așa cum a trăit și brusc, de parcă ar fi fost supărat de moarte pe cineva. Nu cred să fi fost așa de supărat, pentru că era un suflet bun și nu intra niciodată în contradicții sau în competiții lumești. Cred că s-a confruntat tot timpul numai cu sine însuși.
L-am cunoscut din tinerețile amândurora, când am ajuns la Școala Cârligele, cândam ajuns profesor acolo. După 1-2 ani de suplinire, a mers la Universitatea din București, urmând cursurile Facultății de filozofie, istorie, psihologie, pedagogie. La terminare a fost pentru el o adevărată odisee să vină în Județul Vrancea, după ce fusese repartizat undeva în Bărăgan.
Cum pe timpul acela specialitățile psihologie și pedagogie erau prohibite, a funcționat mulți ani la Laboratorul de Orientare Școlară și Profesională de pe lângă Liceul Agricol din Focșani împreună cu un alt mare specialist în psihologie – profesorul Toader Voicu. După 1989 s-a titularizat la Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică, apoi a lucrat la celelalte instituții care au pus umărul la reforma autentică a școlii românești.
Fără să fi fost un om spectaculos, Romel Mărgărit avea o adevărată vocație de dascăl. Atât ca student cât și ca profesor, el era foarte aproape de elevii și de profesorii de la Școala Cârligele. A participat la renumitele, pe atunci, ,,Expediții pionierești”, excursii cu cortul în: Maramureș, Munții Apuseni, nordul Moldovei sau Munții Vrancei. Fiecare zi, fiecare moment era un prilej de a face educație copiilor, din perspectiva unui prieten sau frate mai mare al elevilor.
Astăzi la plecarea ta bruscă într-o lume, poate mai bună, mă rog Domnului să te așeze în rândul drepților, pe măsura sufletului tău bonom și să călăuzească drumul spre împliniri celor pe care i-ai lăsat nemângâiați și îndurerați.
Adio, prietene!
Costică NEAGU