Toamnă blândă și bogată,

Cum n-ai fost tu niciodată!

Vară caldă, cer senin

Numai bună pentru vin!

Grânele au suferit,

Dar viile au strălucit!

Nicăieri n-o să găsești

Vin bun ca la Odobești

Stai pe loc, bei un pahar

Vinu-i bun ca-n Murfatlar.

Pe la Jariștea, la fel

Vinul bun de Otonel

O minune de Fetească

Ca-n Valea Călugărească

Celebrul Beciul Domnesc,

Din frumosul Odobești,

Și-acum șade-n picioare

Din domnia lui Ștefan cel Mare

Din secolul XV se pare...

Refăcută, când domnea

Mihai Sturza-n Moldova

În secolul al XIX-lea.

Are Vrancea bogăție,

Peste tot e numai vie!

Din șes din Dragosloveni

Până-n deal la Pădureni,

Cramele de la Cotești

Zarimba din Odobești

Casa Panciu din Țifești

Din Beciu la Faraoane

Până-n Cruce la Străoane,

Toate pivnițele-s pline

De butoaie și clondire

Și sigur, că cei ce gustă

Își amintesc de domnul Pușcă,

Cel ce-a inventat șampania

Cunoscută chiar și-n Franța.

Galbena de Odobești

Regina viilor domnești

Frăguța, Feteasca Albă

Plăvaia și Băbeasca neagră,

Soiuri date uitării

În iureșul alcoolizării...

Azi beau Cabernet, Merlot

Și alte vinuri în loc,

Nu mai e șampania,

Pe care Pușcă scria,

Și hrubele dispărute,

De multe generații pierdute,

La Panciu nu sunt văzute!

(Gina Muscă)