Colțul cititorului ZdV poet | Strigătul unui cal
Nu da, Doamne, nimănui
Suferința calului!
Di, di, di murgule di
Tu de lemne vei plesni,
De foame și de drum lung,
Fără apă de băut,
De oamenii răi bătut,
Flămând, slab și obosit,
Cu hamul legat de stâlp.
Zile-ntregi stăm în picioare
Fie ploaie, fie soare
Cu frâul legat de gât
Ne rugăm Domnului Sfânt...
De mi-e foame, de mi-e sete
Nicio lege nu ne vede!
Stăpânii ar trebui întrebați
Cum le-ar sta și lor legați
Însetați și-nfometați!
După ce au băut cu toții
Vin spre noi ca huliganii
Ne dezleagă de la ștreang
Și ne încinge iar la trap,
Stăpânul cel nemilos
Lovește cu biciul tare
Peste pielea noastră moale
Și s-apucă de cântare!
Lovește cu vorbe rele,
Noi nu mai avem putere,
Deși căruța e goală
E grea ca piatra de moară!
Nu mai are lemne-n ea,
Însă foamea și setea
Ne luară puterea.
Arșița și soarele
Ne-au muiat picioarele,
Ne împiedicăm în ele
Și cădem greu pe șosele.
La stăpâni nu le e frică,
Tot cu biciul ne ridică.
Dă, Doamne, de sus o lege
Să nu ne mai bată,
Nici să ne mai lege,
Căci cu banii care-i ia,
Intră-n cârciumă și-i bea.
Ceva aspru de la STAT,
Dacă alcool au consumat,
Să nu calce pe asfalt!
Un decret de s-ar putea,
Cei ce calcă pe șosea
Să cunoască fiola!
Cum suflă-n ea șoferașul,
Să sufle și căruțașul.
Fie car, fie șaretă,
Chiar și cei pe bicicletă,
Fiindcă, din a lor prostie,
Intră omu-n pușcărie.
Pentru aceștia nu-i decret
Că nu posedă carnet!
Fă, Doamne, ceva cu noi
Și scapă-ne de bătăi,
Ca cei de la Prefectură
Să ne scape de tortură!
(Gina Muscă)