Ce s-a spus și ce nu s-a spus la lansarea volumului IV din seria "Spiritul vrâncean în lecturi elective" - Ionel Necula
Adevăruri usturătoare despre scriitori vrânceni.
Vrancea, în zilele noastre, nu are critică literară. Sau, aceasta „lipsește cu desăvârșire" cum ar spune Caragiale. „Spiritul literar" vrâncean este prea orgolios, ca să aibă cineva curajul de a se avânta pe drumul criticii literare obiective. Ultimul critic literar vrâncean a fost regretatul profesor Mircea Dinutz, plecat dintre noi acum câțiva ani. Așa că, totul a rămas pe seama amicițiilor dintre scriitorii mioritici și o seamă de critici de oriunde, care scriu cu blândețea cuvenită despre cărțile vrâncenilor, de altfel oameni primitori și darnici, dar și aprigi la mânie, în caz că vreunul dintre aceștia s-ar încumeta să atingă vreun adevăr usturător despre scrierile lor.
Iată, zilele acestea am avut parte de un critic literar obiectiv, care a venit la Focsani, pe 26 aprilie 2023, la Biblioteca județeană, unde a pus pe masă, în fața majorității scriitorilor mioritici, volumul IV din seria: „Spiritul vrâncean în lecturi elective". Invitatul special al autorului, cărturarul Dorel Vidrașcu, sosit de la București, special pentru a vorbi despre Ionel Necula, a ținut să precizeze un lucru: cuvântul „aleatorii" din titlul cărții certifică faptul că Ionel Necula își alege autorii despre care să scrie și că evită să facă acest lucru despre cărțile proaste. O alegere greșită, aș spune eu, ar trebui să scrie și despre acestea. În cuvântul său, însă, autorul a ținut să contrazică această percepție, spunând că vina o poartă autorii care nu i-au trimis cărțile sau, poate aceștia nu au încredere în critica pe care o face și n-au trimis aceste cărți către el. Se înțelege că domnul Necula a primit doar cărți bune, demne de comentat...
Una peste alta, ca la orice lansare de carte, s-a vorbit la superlativ despre autor, așa cum merita, de altfel: Vasile Ghica, Geanina Bârlădeanu, Valentin Muscă, Costică Neagu, Culiță Ioan Ușurelu, Radu Borcea s.a. au fost de acord cu faptul că sita prin care acest critic literar trece cărțile vrâncenilor este una fără cusur și că obiectivitatea face casă bună cu spiritul în care scrie despre vrânceni și nu doar despre ei; Ionel Necula a publicat multe alte volume de critică literara despre scriitori gălățeni, băcăuani, buzoieni sau bucureșteni.
Prieten, pe vremuri, cu Mitică Pricop, Ion Panait, Constantin Ghiniță, Ionel Necula a citit cam tot ce îi cădea în fața ochilor dintre cărțile vrâncenilor. Se poate spune că „i-a cam citit pe toți", și nu a pregetat să scrie despre fiecare. Recunosc, a citit și cărțile mele și a scris despre toate în revistele de cultură.
Ieri, fiind întrebat de cineva din sală despre o recomandare pe care ar face-o scriitorilor vrânceni, acesta a răspuns: „Le-aș recomanda să nu scrie mereu simplu!" A și pronunțat un nume dintre cei cu greutate din Vrancea, tocmai ieșit din sală, și chiar menționându-i cartea. Nu-l dau cu nume și prenume, tot dintr-o reținere arătată mai sus, privind orgoliul nemăsurat... „Este de dorit să se treacă mai mult în fantastic, să pună mai mult la contribuție imaginația!" A conchis Ionel Necuĺa.
Asta a fost CE S-A SPUS la lansarea din sala Bibliotecii județene...
Iată și CE NU S-A SPUS și a fost evitat cu bună știință de toată lumea! Ce voi scrie în continuare sunt extrase, citate din cartea domnului Ionel Necula, care a făcut obiectul lansării de la Focșani:
„Ceea ce caracterizează scriitorii vrânceni este lipsa de lectură, deficitul de cunoaștere care ar putea să confere substanță și conținut creației literare. Ca și în alte localități și în Vrancea se scrie mai mult decât se citește. Oroarea de lectură este așa de mare că scriitorii vrânceni nu se citesc nici măcar între ei. Toți, sau cei mai mulți se consideră hărăziți de Dumnezeu cu talent și asta le este de ajuns. Puțini dintre ei știu să se conecteze la un curent sau direcție literară și la fel de puțini pot să facă distincția, să zicem, între impresionism și expresionism..." (pag.6,7)
„Am lăsat la sfârșit relatarea din <<DIHONIA>>, al cărei conținut se decontează din memorialistica autorului, din începuturile sale literare și din climatul cultural vrâncean cu care s-a intersectat și de la care a sperat o exigență a actului de creație literară. Deși au nume codificate, i-am identificat pe toți cei din cenaclul literar vrâncean și experiența sa îmi confirmă ideea că în Vrancea se scrie mai mult decât se citește, că orgoliile nu sunt nici pe departe acoperite de creația lor literară. Cu câteva excepții, cei mai mulți, îmi pare rău că trebuie s-o afirm, băltesc într-o mediocritate stânjenitoare. Le lipsește scriitorilor vrânceni dorința de a se autodepăși, de a se alimenta permanent cu ceea ce oferă piața literară, le lipsește tentația de a se conecta unei direcții literare aflate în plină afirmare și le lipsește efortul intelectual de a-și pune la punct cadrul epistemic al actului de creație literară. Sunt desigur și excepții, dar am înserat aici mai multe metehne ale spiritului vrâncean, pentru a sublinia apăsat că Gheorghe Mocanu nu este un produs al cenaclului vrâncean. El este un produs al propriei sale râvne literare, fapt ce rezultă cu prisosință din aceste pagini mărturisitoare....Dacă ar fi să-i fac o recomandare, i-aș propune să insiste mai mult asupra caracterizării personajelor, să găsească trăsături care să le confere identitate și distincție. În rest, ce să spun? Îl felicit pentru acest dar primăvăratic oferit...." (pag34-35, cronica la vol. "Dihonia")
Știu, mulți dintre noi, cei care citim acum cartea lui Ionel Necula și aceste rânduri ocolite și la lansare și poate mult timp de acum încolo, vom zice cam așa: "Nu se referă la mine! Nu e vorba de mine! La alții se referă!"
Ba, eu cred că domnul Necula a vrut să fie elegant atunci când, după aceste adevăruri usturătoare despre scriitorii vrânceni, a introdus expresia: „Sunt, desigur și unele excepții!"
Gheorghe MOCANU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
