Aviația română - 100 de ani de la realizarea primului avion militar românesc
Sărbătorim un centenar de la fabricarea primului avion militar românesc „PROTO-1” a cărui prim comandor a fost mr. Ing. Șt. Protopopescu, care l-a conceput și realizat în 1922, pe terenul de la Cotroceni – unde în prezent este cartierul Drumul Taberei din București. Aici se instruiau elevii în cadrul Școlii Superioare de Aviație „Aurel Vlaicu”, care, de la 1 iulie 1920, se numea Arsenalul Aeronautic.
Maiorul ing. Șt. Protopopescu absolvise, la Paris, Școala Superioară Aeronautică (ENSA) Ecole Nationale Superioare Aeronautice. Doar după 2 ani, în 1922 realizează aeroplanul „PROTO-1”. A fost sprijinit de ing. Dumitru Baziliu și Gheorghe Ticău. A fost un avion biplan, cu anvergură de 9,6 m, greutate 1080 kg, viteza maximă 183 km/h, plafon 6000 m, fiind echipat cu un motor de 180 CP, foarte bun pentru formarea și instruirea tinerilor elevi piloți de la acea vreme.
Ne bucurăm de faptul că pe acel loc „Câmpia Cotroceniului”(Drumul Taberei) va fi ridicată o statuie a lui Aurel Vlaicu, care a fost promotorul instruirii și înființării primei școli militare românești de aviație, care l-a avut comandant și pe maior ing. Șt. Protopopescu, unul dintre primii dascăli ai pioneratului școlii aeronautice românești, primul aviator brevetat în România.
Primul avion care a decolat cu propriile sale mijloace de bord, rulând pe roți prevăzute cu pneuri (dacă se face abstracție de foarte puțini istorici care se referă la prioritățile americanului Whitehead și ale germanului Jatho), conform mențiunilor din presa vremii și altor documente, a fost avionul construit la Paris de românul Traian Vuia. El a denumit aparatul ”aeroplan-automobil” și pentru el, a primit, la 17 august 1903, brevetul francez de invenție nr. 322106.
Anterior, frații americani Wright au realizat zborurile lor folosindu-se, pentru decolare, de o catapultă, puterea motorului nefiind suficientă pentru a ridica avionul lor de la sol.
Motorul original al avionului Vuia a fost conceput și realizat tot de el. Motorul funcționa cu dioxid de carbon ce ajungea la o presiune de 45-50 atmosfere. Din păcate butelia de dioxid de carbon de 13 litri putea asigura funcționarea motorului de 20 CP doar timp de 3-5 minute.
Primul zbor a fost efectuat de Vuia la 18 martie 1906 la Motesson (la nord-vest de Paris). După o rulare de aproximativ 50 de metri, aparatul a decolat și a parcurs în zbor 12 m, la o înălțime de 1 metru. La acest zbor au fost prezenți mecanicul Hockenjos, şi doi prieteni de la Paris ai lui Vuia, Tiefenbacher şi Watelet.
Întrucât de față nu au fost persoane oficiale, performanța nu a fost omologată de vreo organizație aeronautică. Pentru acest motiv, mulți istorici ai aviației menționează pe constructorul-pilot brazilian, Santos Dumont, devenit cunoscut drept cel dintâi om care a înconjurat în zbor turnul Eiffel cu dirijabilul, ca fiind primul aviator realizator al unor zboruri mecanice reușite , decolând cu propriile sale mijloace de bord.
La 12 noiembrie 1906 el a zburat în fața unei comisii a Aerodromului Franței, reușind să străbată în zbor distanța de 220 m în 21 secunde și 5 zecimi, deci cu o viteză medie de circa 37 km/h. Santos Dumont a câștigat astfel premiul de 1500 de franci oferit de Aerodromul Franței pentru primul zbor de peste 100 m observat oficial.
Anterior, pentru zborul de 60 de m, de la 23 octombrie 1906, a obținut premiul Ernest Archedeacon de 3 000 franci pentru primul zbor de peste 25 m. Cu toată gloria de care s-a bucurat, în urma unei depresii, la 23 iulie 1932, s-a spânzurat la Guaryia (Brazilia) la vârsta de 59 de ani.
Este interesant de menționat că, pe o plachetă existentă pe terenul de la Issy-les- Moulineaux, devenit eliportul Parisului, istoriograful francez Charles Dolfus arată că primul aeroplan care s-a desprins de pământ de pe câmpul de la Issy-les- Moulineaux - omologat oficial - este monoplanul lui Traian Vuia, la 7 și 14 octombrie 1906, în timp ce primele decolări de pe acest teren, după Vuia, au fost efectuate la 11 iulie 1907 de Louis Bleriot, la 30 septembrie 1907 de Henri Farman, la 5 noiembrie 1907 de Leon Delagrange, la 15 noiembrie 1907 de Santos Dumont și la 25 iulie de căpitanul Ferber.
Cel dintâi avion cu tren escamotabil construit în licență în România în anul 1939 a fost Nardi FN-305. Escamotarea mecanică era acționată manual. Echipat cu motor IAR-6-G-1 de 180 CP, avea o viteză maximă de 300 km/h.
Primul avion de concepție și construcție românească cu tren escamotabil a fost avionul de vânătoare IAR-80, cu motor IAR-K-14-1000 de 1000 CP construit în 1939 și care avea o viteză maximă de 510 km/h. Interesant este că primul brevet de invenție pentru avion cu aterizor escamotabil „pentru reducerea rezistenței la înaintare”, cum arătau autorii, a fost brevetul francez nr. 32031 acordat fraților Felix și Louis Temple la 2 mai 1857.
Primul înconjur al României cu avionul a fost făcut în luna iulie 1920 de slt. Aviator Ion Gruia, pilot, și lt. Constantin Goanta, înlocuit în etapa a doua de slt. Teodor Alimănescu, observator. Aparatul folosit a fost un Breguet 14. Zborul de 1850 km lungime, străbătut în două etape, în 14 ore de zbor efectiv, a constituit o performanță pentru acea perioadă.
Av. MMP(r) Cernei Ion
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
