Acesta e părerea mea: Racul, Broasca și Știuca (mesaj pentru politicienii români)
MOTTO: „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați,
se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”
( Mihai Eminescu )
În anul 1840, apare la Iași, în revista ,,Dacia Literară”, volumul ,,Fabule” a lui Alexandru (Alecu) Donici. Din acest volum face parte și fabula ,,Racul, broasca și știuca” în care autorul critică lipsa de unire a oamenilor, atunci când vor să înfăptuiască ceva important pentru țară. Dacă citim fabula, constatăm că omul contemporan a evoluat pe multiple planuri, dar pe cel caracterial mai are foarte multe de făcut și de îndreptat. Iată cum caracteriza Alexandru Donici relațiile interumane din vremea sa:
Racul, broasca și o știucă Racul înapoi se da,
Într-o zi s-au apucat Broasca tot în sus sălta,
De pe mal în iaz s-aducă Știuca foarte se izbea
Un sac cu grâu încărcat. Și nimic nu isprăvea.
Și la el toți se înhamă: Nu știu cine-i vinovat;
Trag, întind, dar iau de samă Însă, pe cât am aflat,
Că sacul stă neclintit, Sacul în iaz nu s-a tras,
Căci se trăgea neunit. Ci tot pe loc au rămas. ,
Așa-i și la omenire
Când în obște nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă și cu pace.
Vizionați și VIDEO | Racul, Broasca și Știuca - ecranizare după fabula cu același nume de de Alecu Donici (Diafilm & Voce)-VIDEO:Basme, Povestiri & Legende
Acum, la o diferență de 180 de ani, constatăm că oamenii se confruntă cu aceleași metehne: neînțelegeri, dezbinări, ură, invidie, egocentrism și multă, multă răzbunare.Mai mult decât atât, oamenii politici ai prezentului amplifică această ură și răzbunare la cote inacceptabile și total distrugătoare la adresa țării pentru care au jurat credință și devotement. Dacă aș putea, i-aș lipi fiecărui senator și deputat, pe pupitru, Jurământul pe care l-a rostit la învestire, cu mâna pe biblie, poate așa nu-l va mai ignora sau uita vreodată. Poate unii care au citit articolele mele spun că am făcut o obsesie în a critica derapajele politice. Da, este adevărat, dar de ce oare? A cui este vina? Cine trădează? Cine se înfruptă pe nesăturate din banii poporului și duce o viață plină de huzur?Cine trage sforile ca să-și îmbuibeze toate neamurile? Cine primește pe nemeritate pensii speciale? Cine se face responsabil de toate neregulile scoase la lumină de mass-media? Bineînțeles că nu poporul, care o duce din ce în ce mai greu. Singura vină a multora dintre români o constituie lipsa de cultură și de informare reală, de aceea pot fi duși cu zăhărelul. Tunurile financiare nu le trag țăranii care nu-și mai pot vinde produsele din cauza samsarilor, nici clasa de mijloc, care se subțiază văzând cu ochii, ci mulți dintre cei aflați la butoane, adică o parte dintre senatori, deputați și acoliții lor.
Fabula de mai sus ne prezintă o situație reală întâlnită în societate și atunci, și acum. Știm cu toții că oamenii se unesc la bucurie sau la necaz. Ce mesaj de conciliere dau unii politicieni care nu fac altceva decât să blocheze initiative legislative pentru stoparea unor situații de criză medicală sau legiferează initiative care pun în pericol echilibrul bugetar al țării? Pentru care țară au jurat ei credință, pentru prosperitatea cărui popor? Unele partide procedează într-un mod atât de straniu încât stai și te întrebi dacă slujesc România, sau nu. Interesele lor par cu totul altele decât interesul national, cel care ar trebui legal și constitutional să primeze.
Tocmai aceste lucruri m-au determinat să le asociez cu fabula ,,Racul, broasca și știuca”, deoarece direcțiile lor de acțiune sunt total diferite, la fel ca și interesele.
Vă las pe dumneavoastră, cititorii, să discerneți care partid vrea cu adevărat să tragă de sac pentru a-l duce în iaz, în așa fel încât toți să aibă de mâncare.
Ionel Pârlea
Profesorul Ionel Pârlea este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
