Aceasta e părerea mea: Lanțul slăbiciunilor și consecințele lui
MOTTO : ,,Lanțul slăbiciunilor este cel mai greu de rupt” ( George Budoi )
Se spune, dar se și vede, că lumea se schimbă într-un ritm alert, dar într-o direcție pe care mulți o consideră diferită de cea până acum și greșită din multe puncte de vedere ale comportamentului uman în relație cu natura și cu principiile ancestrale despre lume și viață, despre relaționarea cu semenii, cu universul, dar și cu divinitatea.Multe evenimente naturale, de regulă cele neplăcute, ne surprind mereu cu lecția neînvățată. Exemple pot fi multe, dar o să enumăr pe cele mai importante: ninsori abundente, ploi torențiale de lungă durată, furtuni puternice, cutremure, incendii, pandemii etc. În urma unor astfel de evenimente, care se lasă cu imense pagume materiale și chiar dispariții de vieți omenesti, românul nostru se grăbește să spună: ,,iar ne-a pedepsit Dumnezeu”.Dar oare Dumnezeu e de vină? Eu cred că nu, pentru că ,,Dumnezeu lucrează prin noi, spre folosul altora”,așa cum spunea părintele Serafim. Așadar, Dumnezeu lucrează prin oameni spre folosul și nu spre răul lor, deci vinovatul nu este El, ci omul. Nu știu dacă stă doar în firea românului de a da vina pe altul, de a se scuza prin învinovățirea altcuiva nevinovat, însă această practică e total dăunătoare și eludează adevărul, care ar fi mult mai important pentru noi toți, cu scopul de a corecta și îndrepta tot ceeace nu merge bine, adică tot ce este rău.
Noțiunea de slăbiciune este explicată în DEX, printre altele și ca lipsă devaloare, de talent, de capacitate, de pregătire.Înseamnă că lanțul slăbiciunilor este o înșiruirea acestor lipsuri pe o perioadă nedefinită de timp și care provoacă anumite necazuri, iar consecințele lor le suportăm cu toții ulterior. Aici ne aflăm noiacum. Am mai spus și cu alte ocazii că omul se poate îmbăta de prea mult bine sau că nu se mai așteaptă niciodată la rău. Eu spun că pentru a-ți fi bine mereu trebuie să fii pregătit continuu și pentru rău.Nu cred că ar fi prea mult dacă aș spune că ,, a înnebunit lumea, că ne așteaptă hazardul”. Suntem în luptă cu doi inamici : unul este virus, iar altul nepăsarea.J-P. Sartre a spus: ,,Când se războiesc bogații, cei care mor sunt săracii”, iar Stephen Hawking afirma că ,,Lăcomia și prostia sunt lucruri care pot duce la distrugerea rasei umane”.
Acest lanț al slăbiciunilor nu are doar un vinovat anume, politic sau economic, el are rădăcina în gena, educația și cultura popoarelor, în modul lor propriu de a se organiza, funcționa și evolua. Acest lucru face ca popoarele să se diferențieze prin organizare, nivel de trai, ritm de evoluție și putere de reacție la stimuli externi. Mulți dintre noi apreciem modelul german, atunci când vorbim de rigoare, ordine și disciplină profesională și socială. Se spune că ceea ce enervează acolo pe un est-european sau pe un balcanic este ordinea perfectă.
Revenind în spațiul mioritic, aș vrea să punctez câteva verigi din acest lanț al slăbiciunilor și, bineînțeles, să redau consecințele negative care decurg din neîndeplinirea lor, din neștiință sau cu bună știință:
- Educația precară a multora dintre noi care aduce repercusiuni asupra educației copiilor lor, din generație în generație. Vorbim de educația formală și informală, morală, socială, patriotică, estetică, educația pentru muncă. S-au văzut și cu ocazia coronavirusului nesăbuința unora, profitând de lipsa de profesionalism, duplicitatea și nepăsarea altora.
- Concepția despre lume și viață a tineretului, care crede că totul este posibil fără studii și fără muncă. De aici rezultă dezinteresul și lipsa motivației pentru învățare, toate acestea îngroșând rândurile celor fără muncă, dar și a tinerilor care săvârșesc diverse abateri sociale sau de natură penală.
- Diminuarea sau ruperea relației dintre om și natură, cu efecte asupra sănătății fizice și psihice a acestuia, dar și cu refuzul de a practica munci agricole care pot să-i aducă diverse beneficii materiale și robustețe fizică. Tinerii din mediul urban, minori sau majori, nu mai au nici măcar deprinderile de bază pentru diferite activități casnice sau agricole. Ei s-au transformat în niște roboței de interior, cu o stare fizică minimă, cu o imunitate scăzută, deci cu o sănătate șubredă.
- Înrădăcinarea noțiunilor de șpagă, peșcheș, fără de care românul nu poate obține ceva, deși ar fi avut dreptul, sau poate obține ce dorește, deși nu ar fi îndreptățit. Acest lucru este mai mult decât nociv și contrar normelor morale, a eticii și echității, fiind preambulul marilor corupții.
- Încheierea contractelor de prestări servicii prin returnarea de comisioane, acel ,,parandărăt”, acțiuni care duc la lucrări pe un termen scurt, dar de proastă calitate. Înțelegerile subterane elimină contestațiile din partea beneficiarului și acordă termene de garanție foarte scurtă.
- Numirile șefilor de instituții pe criterii politice și nu pe cele de competență și integritate profesională și morală. Acest lucru afectează atât randamentul cât și atmosfera de lucru din unitățile respective. La rândul său, managerul face angajări pe aceleași criterii și nu pe meritocrație. De ce oare au fost militarizate două spitale, urmând și altele? Fără disciplină lucrurile merg prost.
- Încrengăturile subterane cât și relațiile politicului cu diverse persoane sau grupuri de interese afectează grav economia și aduc profituri ilicite imense. De aici si atitudinea arogantă, periculoasă chiar la adresa celor care-i divulgă, dar și a cetățeanului de rând, știind că au spatele asigurat.
Poate și alții au problemele lor, fiecare cu specificul și particularitățile sale, însă pe mine, deși trăim într-o lume globalizată, mă interesează poporul meu, educația, bunăstarea și progresul societății românești. De aceea, încerc și cu puterea cuvântului să pun umărul atât la corectarea greșelilor, cât și la orientarea către normal și firesc, nu către extravaganță și vulgaritate pentru că nu acestea au fost virtuțile poporului român. Nu sunt un nostalgic, însă nu trebuie să renunțăm la ceea ce ne-a consacrat, la tradițiile ancestrale ale poporului nostru, la ceea ce străinii apreciază la ,,oi: bunătate, cinste, sinceritate, altruism, dar și fermitate în caz de nevoie. Nu vreau ca totul să revină cum era înainte, vreau ca totul să fie mai bine. Vreau ca cei ce ne conduc să înțeleagă pentru totdeauna faptul că poporul se informează și discerne între bine și rău între minciună și adevăr, între hoție și omenie, între promisiune și faptă. Aș mai vrea ca politicienii să învețe și din următoarele cugetări: ,,Moravurile fără legi pot totul, legea fără moravuri, aproape nimic” ( Mihai Eminescu )
,, Pentru a înfrâna trebuie legi. Dar trebuie oameni care să împlinească legile” (Mihail Sadoveanu)
,,Legile sunt pânze de păianjen prin care muştele mari trec şi cele mici sunt prinse”(Balzac)
În încheiere aș vrea să cred că lucrurile prin care trecem vor fi lecțiile pe care trebuie să le învățăm.
Ionel Pârlea
Ionel Pârlea este profesor învăţământ primar la Scoala Gimnaziala "Alexandru Vlahuta" Focsani, colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
