Terra - trecut, prezent şi viitor
Văzut din spaţiu, Pămantul este o planetă albastră deoarece circa două treimi din suprafaţă este acoperită de apă iar uscatul este în mare parte acoperit de nori.
Forma de geoid a pămantului este determinată de efectele gravitaţiei şi de rotaţie. Mişcarea de rotaţie a dus la bombarea sferei la Ecuator cu 21 km faţă de regiunile polare.
Pămantul este o structură complexă compusă din trei straturi principale: Miezul (nucleul), mantaua şi scoarţa.
Miezul este incandescent, are o structură metalică cu un strat interior solid şi un strat exterior lichid. Se apreciază că predomină fierul şi nichelul iar temperatura în interior este de 5000 grade şi în exterior 4700 grade.
Mantaua este pătura care acoperă nucleul şi este alcătuită în principal din silicaţi denşi. Temperatura la baza mantalei este de 3500 grade şi ca urmare conţinutul este semilichid.
Scoarţa reprezintă stratul exterior cel mai subţire al Pămantului avand o grosime medie de 30 km sub continente şi circa 10 km sub oceane. Este mai puţin densă decat mantaua, predominand siliciul, aluminiul şi calciul. Există două tipuri distincte de scoarţă şi anume: scoarţa subacvatică ce reprezintă 2/3 din suprafaţa totală a Pămantului cu o grosime între 6 şi 11 km şi o scoarţă continentală, 1/3 din total cu o grosime între 25 şi 70 km.
Stratul exterior de rocă al Pămantului, rece şi fragil, se numeşte litosferă şi este fragmentat în şapte plăci tectonice majore: pacifică, africană, euroasiatică, australiană, nord americană, antarctică, sud americană şi 12 plăci mai mici.
Se ştie că modelarea planetei este determinată de acţiunea a trei forţe care sunt alimentate de trei surse de energie şi anume: căldura din interiorul Planetei, căldura de la soare şi forţa gravitaţională.
Ca urmare, fiecare formă de relief a Terrei a fost creată de aceste trei surse de energie în decursul a milioane de ani care s-au scurs.
Ne vom referi deocamdată la prima sursă de energie.
Datorită căldurii interioare, plăcile tectonice au avut o mişcare continuă ce a durat milioane de ani. Astăzi însă, plăcile se deplasează cu cel mult 20 cm anual. Deplasarea plăcilor tectonice se datorează faptului că temperatura înaltă din nucleu formează curenţi de convecţie determinand mantaua să se ridice în anumite locuri. La extremitatea superioară se pierde o parte din căldură şi se scufundă din nou.
Mişcările plăcilor tectonice sunt de două feluri:
Mişcări divergente cand plăcile se deplasează în direcţii opuse. Este cazul lărgirii Atlanticului, prin care Americile sunt împinse spre vest. Cercetările efectuate au scos în evidenţă că în trecut America de Sud era alipită de Africa formand continetul Pangaea care la sfarşitul paleozoicului se întindea de la un pol la altul.
Cand două plăci se distanţează se creează o tensiune enormă şi scoarţa terestră se sfaşie şi se formează falii. Unele sunt active şi în present şi care prin frecare zguduie pămantul provocand cutremure.
Falia cea mai semnificativă ca amploare este falia San Andreias din California care trece prin San Francisco. În 1906 falia a provocat un cutremur de 8,3 grade care a devastat San Francisco. În 1989 a produs un alt cutremur devastator. De asemenea, falia din nordul Anatoliei este una dintre cele mai active zone seismice din lume. Renumită este şi falia Greabănul Est African care ameninţă să taie Africa în două.
Mişcări convergente cand plăcile se îndreaptă una către alta. Cand limitele plăcilor converg, cum se întamplă în largul coastei sud americane, se formează o zonă de subducţie, unde scoarţa oceanică mai densă coboară sub marginea continentală care se înalţă şi formează munţi vulcanici. La convergenţa plăcilor continentale nu se produce subducţie întrucat plăcile au aceeaşi densitate.
Presiunea duce însă la formarea lanţurilor muntoase cum este cazul lanţului munţilor Himalaya care a luat naştere prin coliziunea dintre placa Indiană continentală şi sud estul Asiei. Munţii Himalaya continuă să se înalţe şi în prezent cu 4 mm anual.
Tot aşa s-a format şi lanţul munţilor Alpii europeni cu ramura Carpaţi şi anume prin convergenţa plăcilor africană şi euroasiatică şi multe alte culmi montane.
Ca urmare, căldura din miezul Pămantului şi din manta provoacă mişcarea plăcilor tectonice care au ca şi consecinţă crearea munţilor, erupţii vulcanice şi cutremurele de pămant.
Vulcanismul este procesul prin care rocile topite din interiorul Pămantului se ridică prin scoarţă pană la suprafaţă. Pe langă magma care curge sub formă de lavă, printre produsele vulcanice se mai află şi gaze, cenuşă şi fragmente de rocă.
Acestea pot să se scurgă lent pe sol sau pot fi aruncate în atmosferă şi apoi împrăştiată de vant.
În prezent există circa 1300 de vulcani activi, majoritatea în lungul marginilor plăcilor tectonice.
În acest sens, regiunea din jurul oceanului Pacific este numită “inelul de foc” sau “cercul de foc” al Pacificului care se întinde pe o lungime de 48000 km din varful Anzilor, pană în Alaska, Japonia, Indonezia, Noua Guinee, Noua Zeelandă, etc.
Această zonă cuprinde trei sferturi din vulcanii activi ai lumii şi s-au format deasupra zonelor de subducţie ale plăcilor oceanice alunecand sub cele continentale.
Aici se găsesc cei mai violenţi ca de ex: vulcanul Tambora din Indonezia care a erupt în 1815 şi aruncat în aer 165 km3 de lavă şi rocă formand un crater de 11 km şi numeroase victime.
Vulcanul Muntele St. Helens – SUA a explodat în 1980 cu o putere de 1300 de ori mai mare decat bomba de la Hiroshima distrugand prin foc 595 kmp şi omorand mii de animale.
Vulcanii se pot forma şi în mijlocul plăcilor tectonice, deasupra unor puncte fierbinţi din manta ca cei din insulele Hawai: Mauna Loa care este socotit ca fiind cel mai mare vulcan activ din lume, precum şi Kelauea care a contribuit în mare măsură la formarea insulei Hawai.
Vulcanii apar şi pe fundul oceanelor fără a fi văzuţi de om. Sunt şi vulcani destul de înalţi care creează insule. Islanda este o îngrămădire de asemenea vulcani. În 1963 langă coasta de sud a Islandei a erupt un vulcan creand o nouă insulă Surtsey cu o înălţime de 169 m deasupra nivelului mării, etc.
Fără a ţine cont de pagube materiale enumerăm caţiva vulcani care au produs mute victime omeneşti:
- Tambora – Indonezia în 1815 cu 92000 victime
- Krakatau – Indonezia în 1883 cu 36000 victime
- Muntele Pele- Martinica în 1902 cu 30000 victime
- Nevado del Ruiz – Columbia în 1980 cu 22000 victime
- Etna – Sicilia în 1669 cu 20000 victime
- Vezuviul – Italia în 1979 cu 16000 victime
- Unzen Dake – Japonia în 1792 cu 10400 victime, etc
Cutremurele de pămant au aceeaşi sursă de enerie ca şi vulcanii, însă sunt mult mai devastatoare şi cu totul imprevizibile. Majoritatea cutremurelor sunt provocate prin eliberarea tensiunii ce se acumulează de-a lungul liniilor de falii unde plăcile tectonice ale scoarţei terestre se freacă una de alta. În aceste zone, tensiunea se acumulează timp de secole sau decenii şi apoi, fără de nici o averizare, rocile se cutremură de-a lungul limitelor dintre plăci.
Intensitatea cutremurelor depinde de trei elemente: cantitatea de energie eliberată (scara Richter), adancimea la care s-a produs şi situaţia de la suprafaţă.
Se apreciază că zilnic au loc pe Terra zeci de mii de cutremure dar majoritatea sunt înregistrate numai de seismografe.
Cele mai devastatoare cutremure în privinţa victimelor omeneşti au fost următoarele:
- Tangshan – China în 1976 cu magnitudinea de 8 gr a produs 655 mii victime şi 90% din case s-au prăbuşit.
- Nan Ihuan – China în 1927 cu 8,3 gr şi 200 mii de victime
- Gansu – China în 1920 cu 8,6 grade şi 200 mii victime
- Sumatra – Indonezia în 2004 cu 9 gr şi 283 mii victime
- Messina Italia în 1908 cu 7,5 gr şi 160 mii victime
- Kwanta – Japonia în 1923 cu 7,9 gr şi 143 mii victime
- Puerto Rico în 1918 cu 7,5 gr şi 116 mii victime
- Asgabad – Turkmenistan în 1948 cu 7,3 gr şi 110 mii victime
- Gansu – China în 1932 cu 7,6 gr şi 70 mii victime etc
Cutremurele marine produc pagube enorme şi prin creerea de tsunami cum a fost cutremurul din 2011 din Japonia şi multe alte cutremure.
Ing N. Bogdan
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Martor ocular, în Vrancea, al dramei țăranului român în timpul colectivizării
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
icas, acum 4068 zile, 6 ore, 16 minute, 57 secunde 
