Jurnalism cetatenesc

Ziua Mondială a Teatrului sau lupta împotriva crizei prin artă

În urmă cu mult timp, Puterea a rezolvat problema intoleranţei faţă de actorii Commedia dell’Arte prin exilarea lor în afara ţării. Astăzi, actorii şi companiile de teatru se chinuie să găsească scene publice, teatre şi spectatori, din cauza crizei. Prin urmare, conducătorii nu mai sunt preocupaţi de problema controlului asupra celor care se exprimă cu ironie şi sarcasm, din moment ce nu mai e niciun loc pentru actori, şi nici public căruia să i se adreseze.

Din contră, în timpul Renaşterii, cei care deţineau puterea în Italia erau nevoiţi să depună un efort semnificativ pentru a-i ţine pe comedianţi (Commedianti) la distanţă, deoarece aceştia din urmă se bucurau de o mare audienţă.
Se ştie că marele exil al actorilor de Commedia dell’Arte a avut loc în secolul contra-Reformei, când s-a decretat desfiinţarea tuturor spaţiilor teatrale, mai ales în Roma, unde au fost acuzaţi de ofensă la adresa oraşului sfânt. În 1697, Papa Inocenţiu XII, sub presiunea cererilor insistente din partea burgheziei conservative şi a clericilor, a ordonat demolarea Teatrului Tordinona unde, potrivit moraliştilor, se puseseră în scenă cele mai multe piese obscene.
 În perioada contra-Reformei, cardinalul Carlo Borromeo, care era activ în nordul Italiei, s-a dedicat salvării „copiilor din Milan”, stabilind o distincţie clară între artă, ca formă supremă de educaţie spirituală, şi teatru, ca manifestare a profanului şi a vanităţii. Într-o scrisoare adresată colaboratorilor săi, acesta se exprimă mai mult sau mai puţin după cum urmează: “Preocupaţi fiind cu eradicarea buruienilor, am făcut tot ce am putut ca să ardem texte care conţineau discursuri degradante, ca să le ştergem din memoria omenirii, şi în acelaşi timp să îi aducem în faţa justiţiei pe cei care publicau asemenea texte. Cu toate acestea, se vede că, în timp ce dormeam, Răul a lucrat cu şi mai multă şiretenie. Ce se vede cu ochiul pătrunde mult mai bine în suflet decât ce se citeşte în asemenea cărţi! Cuvântul vorbit însoţit de gestul potrivit fac mult mai multă stricăciune în minţile adolescentelor şi ale fetelor tinere decât cuvântul mort tipărit în cărţi. Prin urmare, se impune ca măsură de urgenţă să scăpăm oraşele noastre de teatre şi regizori, aşa cum facem şi cu sufletele nedorite”.
Astfel, singura soluţie pentru criză se află în speranţa unei alte mari expulzări organizate împotriva noastră, şi mai ales împotriva tinerilor care doresc să deprindă arta teatrului: o nouă diasporă de Commedianti, de regizori care ar beneficia nespus dintr-o asemena poziţie de dragul unei noi reprezentaţii.

Dario Fo
Desemnat să transmită anul acesta Mesajul Internaţional de Ziua Mondială a Teatrului, Dario Fo  (n. 24 martie 1926, Sangiano, Italia) este un scriitor, scenograf, dramaturg, pictor, actor şi regizor italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1997. În 2006 Universitea “La Sapienza” din Roma îi acordă titlul de doctor honoris causa (doar Dario Fo, Luigi Pirandello şi Eduardo de Filippo au avut această prestigioasă recunoaştere).
Motivaţia Juriului Nobel
"...pentru că, urmând tradiţia bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriţilor." (Academia Suedeză)
Este un om de teatru complet, faimos atât pentru textele teatrale de satiră politică şi socială, cât şi pentru implicarea în viaţa politică. Într-un interviu acordat in 1962 declara cu ironie: "Autorii neagă că aş fi un autor. Actorii neagă că aş fi un actor. Autorii îmi spun: tu eşti un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu eşti un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolerează."

 

Ziua Mondială a Teatrului a fost creată în 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru. Este sărbătorită anual, la data de 27 martie, de Centrele ITI şi de comunitatea teatrală internaţională. Diverse evenimente teatrale naţionale şi internaţionale sunt organizate pentru a marca această sărbătoare. Unul dintre cele mai importante dintre acestea este transmiterea Mesajului Internaţional de Ziua Mondială a Teatrului prin care, la invitaţia ITI, o personalitate de renume mondial împărtăşeşte reflecţiile sale asupra Teatrului şi asupra păcii între oameni.” RADU BELIGAN – singurul „om de teatru” român care a fost desemnat să transmită mesajul internaţional de Ziua Mondială a Teatrului (1977).

ITI – Institutul Internaţional de Teatru, organizatie internaţională neguvernamentală, asociată la UNESCO, avand centre naţionale în o sută de ţări ale lumii, a fost fondat la Praga în 1948 de UNESCO şi de o comunitate teatrală internaţională. Scopul ITI este să promoveze schimbul internaţional de ştiinţa şi practica în artele spectacolului (teatru, dans, muzică de teatru) pentru a consolida pacea şi solidaritatea între oameni, pentru a adânci înţelegerea reciprocă şi pentru a creşte cooperararea creativă între toţi oamenii din domeniul artelor spectacolului. Din anul 1990, in UNITER (Uniunea Teatrală din România) funcţioneaza Centrul Naţional Român pentru Institutul Internaţional de Teatru. Centrul organizează la 27 martie, anual, Ziua Mondială a Teatrului, iar la 29 aprilie Ziua Internaţională a Dansului.












 

---