Tabletă de scriitor
Într-una din zile, Dan C. Mihăilescu a prezentat la Pro TV, în emisiunea care l-a făcut celebru, o carte ce ar fi aparţinut unui scriitor român, demn urmaş al lui Cioran. Că aşa suntem noi românii, predispuşi să ne cioranizăm cu mare uşurinţă existenţa. N-aş fi avut nimic împotrivă dacă cioranizarea s-ar fi întâmplat şi la alte naţii.
Stau şi mă întreb, cum ar fi arătat Balzac şi cum ar fi fost receptat Shakespeare dacă şi-ar fi ridiculizat valorile naţiilor din care provin, aşa cum a făcut-o Cioran. Am văzut cu toţii, care au fost urmările declanşate de apariţia unui film critic la adresa islamismului. Toate ambasadele americane au avut de suportat consecinţele furiilor arabilor, ce s-au considerat insultaţi de creaţia cinematografică americană. N-a venit nici un Dan C.Mihăilescu al lumii arabe să se arate cuprins de frisoanele unei plăceri perverse de criticare a valorilor culturii arabe.
Aţi văzut vreun Dostoievski luând în tărbacă valorile culturii slave? Aţi văzut vreo dată vreun Hemingway afirmând despre cultura americană că este minoră. şi chiar ar fi fost îndreptăţit s-o facă. Măcar dacă s-ar fi referit la originile culturale aduse de primii colonişti britanici. Dar n-au făcut-o! Nici Molière cât a fost el de predispus a-şi satiriza francezul ca factor cultural al naţiunii, nu şi-a permis o abordare a la Cioran.
Zola, în naturalismul său, a luat doar crâmpeie din societatea franceză în paralel cu abordările pro franceze specifice epocii sale. Nici Caldwell în America nu şi-a permis o clasificare sau o abordare generală a specificului cultural naţional. În Germania, Erich Maria Remarque a criticat doar dezumanizările aduse de război. Ca să nu mai vorbim de Hassel.
La noi, Caragiale a ajuns măreţ ridiculizând viciile unui sistem. Era cât pe ce să cioranizeze şi el naţia română. Totusi şi el a ajuns iubit de românul invidios de „capra vecinului”. La români, se pare că a devenit o virtute. Nu ne mai place Sadoveanu, fie şi numai pentru că ţăranul lui avea măreţia Şoimăreşţilor. Iubim tot ce înseamnă scormoneală şi zgămuire a unor vicii ce se găsesc oriunde pe planeta Pământ. Ne place să credem că suntem o cultură minoră că suntem romi decadenţi, că românii n-au nimic înălţător.
Oare ce s-ar fi ales de Cioran dacă i-ar fi cioranizat pe francezi. Cum ar fi primit francezul fanfaronada ridicată la rang de viciu specific naţional? La noi. Cioran este măreţ, iar românismul minor. La alţii, scriitorii îşi preamăresc naţia şi iau Premiul Nobel. La noi, Premiul Nobel este doar o himeră. Chiar şi pentru Cioran. Cât despre Cărtărescu…..
Gh.Andrei Neagu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Martor ocular, în Vrancea, al dramei țăranului român în timpul colectivizării
De același autor
Unul dintre cei mai renumiți agenți secreți din lume este mâna dreaptă a candidatului PNL Valentin Resmeriță pe probleme de combatere a consumui de droguri
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
N.E.CURATU, acum 4242 zile, 23 ore, 15 minute, 10 secunde 
