INFO LEGISLATIV
u politica furnizorilor de servicii de telefonie este orientată spre recuperarea debitelor, oricât de mari sau mici ar fi u procedeul prin care angajează “recuperatori” nu este însă tocmai legal
De câte ori nu v-aţi pus întrebarea: Oare ce mă făceam dacă nu aveam telefon mobil? Este clar că această invenţie ne-a facilitat viata şi, dincolo de faptul că multă lume îl consideră nociv (din prisma metodei de transmitere a semnalului GSM), nu putem să nu recunoaştem că este o necesitate în ziua de astăzi. De foarte multe ori însă, deşi majoritatea beneficiem sau tindem să achiziţionăm un pachet de servicii de telefonie cât mai avantajos, ajungem să consumăm minutele incluse, sms-urile, sau accesul la internet, trecând astfel la un plan tarifar mai scump, care încarcă factura lunară. Şi bineînţeles, la sfârşit de lună când apare factura, apar şi momentele neplăcute în care cel puţin o dată i-am numit pe furnizorii de telefonie mobilă ,,hoţi, profitori etc.’’. Soluţia, aproape de fiecare dată este simplă: ,,Lasă că plătesc mai încolo’’.
Dar ce se întâmplă, de obicei, când nu ne plătim factura la timp? Politica furnizorilor de servicii de telefonie este orientată spre recuperarea debitelor, oricât de mari sau mici ar fi ele.
Astfel, se apelează la sms-uri, prin care ni se pune în vedere achitarea cât mai rapidă a restanţei, pentru a nu intra în plata de penalităţi de întârziere sau chiar a suspendării temporare a accesului la serviciul de telefonie. În egală măsură, unii operatori apelează telefonic beneficiarul pentru a-i solicita achitarea restanţei sau pentru a propune o amânare de plată.
De asemenea, a mai apărut o modalitate agreată de furnizorii de telefonie mobilă. Este vorba despre externalizarea serviciului colectării de debite către anumite firme SRL-uri (societăţi cu răspundere limită), cărora li se cesionează drepturile companiei de telefonie mobilă, încercând astfel recuperarea şi colectarea restanţelor pe care le are beneficiarul către prestator, dar utilizând în acest sens subterfugii menite să creeze confuzie faţă de acest domeniu al executării creanţelor.
În acest sens, avem aici un exemplu de SMS ,,recuperator’’ pe care care îl putem primi de la o astfel de societate: ,,Plata pe dosarul dvs. nu a fost efectuată iar procedura judiciară poate fi iniţiată în cel mai scurt timp posibil! Achitaţi azi restanţa. Semnat X.X.X. – telefon 02………..’’.
Sau „Ne rezervăm dreptul de a solicita şi obţine pe cale amiabilă sau prin forţa coercitivă a statului executarea din partea dumneavostră a obligeţiei de plată.’’
În România, executările silite se fac doar în baza unor hotărâri judecătoreşti sau titluri executorii şi doar de către executori judecătoreşti membri ai Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România.
Ce se întâmplă în cazul în care nu achităm restanţa în urma notificării prin sms?
Putem risca un proces. Dar, acest SRL este îndreptăţit să introducă o astfel de acţiune în instanţă? Sau mai pe scurt, are acest SRL calitate procesuală activă? Personal, consider că nu, iar astfel de proces ar trebui soluţionat cu respingerea acţiunii pentru simplul fapt că a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. În cadrul unui astfel de litigiu, reclamanta nu acţionează în calitate de mandatar (reprezentantă) a unui furnizor de servicii de telefonie, ci în nume propriu şi pe seama sa (în baza cesiunii de creanţă între ea şi furnizor).
Dacă în realizarea scopurilor lui, acest SRL colectează şi valorifică creanţe, resultă că raportul juridic încheiat între el şi furnizorul de servicii de telefonie este în realitate o operaţiune de factoring.
Operaţiunea de cumpărare a unui portofoliu de creanţe nu este legală, deoarece ea nu poate fi desfăşurată decât de o societate bancară sau o instituţie financiară specializată, în limita autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României. În cazul nostru, SRL-ul respectiv nu este o societate bancară sau o instituţie financiară specializată, ci o societate cu răspundere limitată, motiv pentru care nu ar avea calitatea procesuală activă pentru a iniţia un astfel de litigiu. În loc de concluzie, întradevăr, restanţele trebuie plătite (de preferat până sau inclusiv la scadenţa lor) însă creditorii sau firmele de colectare de debite ar trebui totuşi să renunţe la această atitudine „haiducească” prezentă în procesul de colectare a debitelor.
Sebastian Alexandru ANDREI, consilier juridic
În cazul în care aveţi diferite probleme pe chestiuni juridice, ne puteţi semnala pe adresa de mail redactia@ziaruldevrancea.ro, iar colaboratorul nostru vă poate oferi consultanţă de specialitate.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
