Recomandate cu răspuns plătit
Trăim în miezul unui ev incandescent şi nu ar trebui să fiu indiferent faţă de ceea ce se-ntamplă-n lumea asta: observi, mirat, că te-a-nşelat nevasta şi viaţa ţi-a scăpat de sub control... În poarta neîmplinirii ai mai înscris un gol.
Ziarele abundă-n necrologuri, copiii tăi sunt traficanţi de droguri, pană şi cainele, un prieten devotat, s-a repezit, fără să ştii şi te-a muşcat. Amanta, dac-o ai, vrea să te compromită iar şeful tău nu poate să te-nghită, părinţii-acum te cred un aiurit şi, pan’ la urmă, te-au dezmoştenit.
Şi aerul pe care îl respiri e tot mai viciat, te simţi lovit de soartă, te crezi persecutat. Devii ca un robot şi-observi, de bună seamă, cu buletinu-n mană, că nu ştii cum te cheamă...
Trăim într-o nostimă harababură, constaţi că ţi se fură painea de la gură şi, zilnic, îţi porţi crucea către nicăieri, apatic, fără vlagă, refuzi ca să mai speri.
Tot ce ai agonisit ai aruncat în mare: la FNI şi alte forme de-nşelare. Avutul tău ce fel e garantat, dacă escrocii te-au pauperizat? Iar Statul, ca Pilat se spală de păcate, n-aude, nici nu vede sau, poate, că nu poate să-şi taie singur creanga de sub picioare, cand legile nu sunt făcute pentru fiecare.
Rechinii mari au azi imunitate, dar banii îi absolvă de păcate. Numai plevuşca face puşcărie, e-un lucru pe care orişicine-l ştie.
Trăind de azi pe maine, porţi ochelari de cal şi-aşa, precum şi rromul, te-neci din nou la mal.
Dar cred c-o să ţi se-acorde şansa să-ţi iei pe lumea cealaltă revanşa...
Corneliu Stanciu