ATAVISMELE ISTORIEI LA ROMÂNI
C. Negruzzi, primul mare nuvelist român, a publicat în primul număr al „Daciei literare“ (1840) o nuvelă în care reda literar aspecte din cea de a doua domnie (era să zic al doilea mandat) a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-1569).
Al treilea capitol al nuvelei este intitulat „Capul lui Moţoc vrem!“ Pe scurt, după uciderea celor 47 de boieri (era să zic după trimiterea după gratii a suspecţilor de corupţie), prostimea venise la porţile palatului fără să ştie ce vrea. Într-un tîrziu, au început să strige: „Să ne micşoreze dăjdiile!“ „Să nu ne mai jăfuiască!“„Am rămas săraci!“ „Nu mai avem bani!“ „Ni i-a luat pe toţi Moţoc!“ „El ne beleşte şi ne pradă!“ „Capul lui Moţoc vrem!“ (era să zic Boc).
Odată scînteia aprinsă, strigătul „Capul lui Moţoc vrem!“ a cuprins toată mulţimea, ajungînd pînă la Vodă. Vornicul, fiind şi el în camera domnitorului, se tot văita în faţa acestuia: „Ce să facă cu capul meu? Pune să deie cu tunul într-înşii. Să moară toţi! Eu sînt mare boier, ei sînt nişte proşti!“
„Proşti, dar mulţi!“ i-a răspuns domnitorul cu sînge rece. „Să omor o mulţime de oameni pentru un singur om, nu ar fi păcat? Du-te de mori pentru binele moşiei dumitale… Haide, luaţi-l de-l daţi norodului şi spuneţi că în acest fel plăteşte Alexandru-Vodă celor ce pradă ţara“.
Mottoul ultimului capitol – „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu“ reproduce cuvintele (atestate de cronicarul Gh. Ureche) rostite de Lăpuşneanu în momentul în care, revenindu-şi după o boală grea, se descoperă îmbrăcat în veşminte de călugăr. Moare, nu după mult timp, otrăvit de propria-i doamnă, la instigarea a doi dintre boierii care i se împotriviseră încă de la revenire. Atunci, Moţoc îl avertizase că ţara nu-l vrea. „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!“ îi răspunsese domnitorul. Ce lecţie a istoriei pentru cei care o uită şi uneori o repetă, chiar dacă în forme mai evoluate…
Prof. Valeriu Anghel
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
