„Nu mai sînt o povară pentru societate, ci se simt şi ei utili”
Floarea Năstase, pensionară, Odobeşti
„Nu ştiu dacă este posibil… patronii cred că îi ţin puţin, chiar dacă îi angajează... după aia le dau drumul… pe urmă iar umblă după serviciu… Dacă au vreun avantaj, îi angajează, dacă nu, nu… indiferent dacă au şcoală sau nu… E greu să îşi găsească de lucru şi cei fără probleme. Nu vedeţi că tinerii sînt pe străzi… unde să se ducă? Părinţii se chinuie săracii…”
Geta Taflan, şomeră, Focşani
„Şansele sînt foarte mici. Băiatul meu e cu dizabilităţi… hidrocefalie… şi mi s-a spus că nu poate munci nicăieri… Eu am atacuri de panică şi nimeni nu îmi scrie pe fişă că sînt aptă de muncă... Deci patronii în nici un caz nu te angajează deoarece ei vor un program… foarte lung… aproape fără libere… Faptul că se depun eforturi pentru pregătirea lor în vederea angajării este o idee excepţională. Şi băiatul meu se simte rău stînd acasă… ar vrea să facă ceva, să fie util… şi aşa are o anumită energie… Merg cu el, îl plimb dar… nu e suficient. E foarte, foarte greu în Romania aceasta! Dacă îi spui unui patron ce problemă ai, din contra, îţi reduci şansele să fii angajat. Poate dacă statul ar încuraja… măcar unităţile mai mari…”
Darie Sipidon, pensionar, Focşani
„Ar trebui ca statul să se implice mai mult, să îi ajute. Problema este că mulţi nu doresc să îi angajeze, ceea ce nu este corect. În alte ţări occidentale această problemă este rezolvată. Tinerii cu dizabilităţi sînt acceptaţi firesc, sînt angajaţi pe anumite posturi… nu sînt priviţi ca o ciudăţenie. Chiar eu am avut o vecină surdo-mută care a plecat printro fundaţie în Italia, s-a căsătorit… e la locul ei… Aici… Societăţile se mai implică, dar tot de la Guvern trebuie să plece impulsul. Au nevoie şi ei să fie prinşi în viaţa socială... În primul rînd au şi ei ocupaţie şi în al doilea rînd îşi cîştigă şi ei existenţa. Nu mai sînt o povară pentru societate, ci se simt şi ei utili…”
Andrei Liciu, elev „Al. I. Cuza” Focşani
„Nu cred, deocamdată… Sînt, însă, şi oameni mai deschişi la minte. În acest moment nu sînt angajaţi probabil de patronii mai în vîrstă sau care chiar nu cred în potenţialul lor. Unii pot fi mai înceţi, mai lenţi în mişcări dar mai rapizi la minte. Cred că o persoană mai tînără poate să aibă vederi mai largi.”
Ioana, Focşani
„Nu văd să aibă mari şanse. Nu e o chestiune care să privească doar instituţii guvernamentale sau non guvernamentale. E o problemă de optică a întregii societăţi. Ar trebui mai multă înţelegere, mai multă deschidere, compasiune pentru cei care se afă întro situaţie mai puţin fericită...”
Sondaj realizat de Dana Chiorescu