Recomandate cu răspuns plătit
Ce vremuri mai erau odată,
Pe cînd bunica era fată...
Erau „neprihănite” orişiunde,
Iară acum – niciunde.
Pe-atunci, la nunţi se flutura cămaşa,
Se bucurau şi cuscra, şi nănaşa;
Acum, te-ntrebi c-o morbă pesimistă:
- Fete mari sînt, dar cîte mai rezistă?
S-a-nscris fata lui Ion în clasa-noua
Şi nu i s-a uscat pe gene roua
Viselor cu Feţi Frumoşi şi Cosînzene,
Că s-a trezit femeie. Nota bene:
Nici nu trecuse testul la romană,
Că are un copil de „zece”, ce-o îngînă
Şi gînguresc, la unison, abecedarul
Dar, staţi puţin, că s-a umplut paharul…
Greşala e a ei, a fetei de liceu,
N-o pedepsesc, că nu sînt Dumnezeu,
Afurisesc pe dascălii ce-o-nvaţă
De timpuriu, să dea boii pe gheaţă.
De vină sîntem, deopotrivă, toţi,
Familie şi şcoală, că socoţi,
Cînd şi duhovnicul se uită după fuste
Şi vrea păcatele, pe rînd, să guste
Că e stăpîn, iar, Cel cu Coarne, peste noi,
Avem nevoie de Cultură, nu – noroi.
Ce bine mai era odată,
Pe cînd bunica era fată...
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
