Jurnalism cetatenesc

Prioritate nationala?

în ultimii 15 ani am tot auzit reprezentantii partidelor politice ca învatamăntul este prioritate nationala, ca de evolutia sa depinde calitatea fortei de munca din Romănia, ca are nevoie de o finantare serioasa, în jur de 6% din PIB, pentru a-si atinge obiectivele, ca este nevoie de întinerirea corpului profesoral, ca este nevoie de noi metode de predare care sa stimuleze găndirea elevilor, ca este necesar un nou management la nivelul tuturor institutiilor de învatamănt.

Aceste afirmatii nu au nici o acoperire in realitatea sistemului din Romania, sistem anchilozat pana in maduva oaselor, condus, de cele mai multe ori, de oameni incompetenti care incearca sa mimeze interesul national, cand au in vedere doar avantaje personale.

Asa se face ca, o parte dintre ei, isi vand "productiile" lor sau ale nevestelor prin intermediul inspectoratelor scolare uitand ca intr-o societate libera piata decide ce se vinde si ce nu. Daca vor invoca valoarea "operelor" vor minti, din nou, singurul obiectiv urmarit fiind zeul capitalismului: banu Sute de milioane de dolari au fost risipiti pe achizitii de computere in scoli, fara licitatie, intr-un jaf de proportii astronomice. Conducerile inspectoratelor din Romania n-au protestat demonstrand obedienta celor care ocupa aceste scaune si nu calitatea de "profesionisti" pe care o clameaza astazi. scoala, ca institutie, a fost terfelita si a fost implicata in lupta electorala si nimeni nu a protestat sau nu si-a aratat indignarea. Nici reprezentantii ministerului, nici cei ai inspectoratelor scolare.

Recent si Primul Ministru al Guvernului Romaniei si-a adus aminte ca lupta impotriva coruptiei ar trebui sa inceapa cu profesorii, care fac meditatii neimpozitate. Distinsul domn si-a mai adus aminte ca si norma de predare in Romania este prea mica, transmitand un discret avertisment breslei. Cu alte cuvinte, atentie ca daca tot mai solicitati marirea salariilor va maresc norma.

Las la o parte faptul ca, pentru un profesor care se respecta, norma reprezinta ceva mai mult de jumatate din munca lui, nu pun la socoteala aberatiile pe care le tot aud in ultimul timp si ma gandesc cu groaza ce "strategii" mirifice mai concep "mintile luminate" din minister. Politica bidoanelor, a traficului de influenta, a manariilor de tot felul va ramane, probabil, constanta activitatii multora dintre ei.

Sefii din minister ne vorbesc de o tinuta decenta necesara profesorilor si tot recita poezia cu apostolatul si nobletea profesiei. Daca nu stiu, lucru de care ma indoiesc, le amintesc faptul ca "tinuta decenta" este pentru botezuri, nunti si inmormantari si ca, la nivelul mizeriei salariale, acest fapt este greu de realizat.

în legatura cu apostolatul, le doresc sa mearga la dentist fara nici un fel de arginti prin buzunare, le doresc sa aiba soarta si chinurile pensionarilor din invatamant si le doresc sa clameze apostolatul doar pentru ei si pentru familiile lor. Cei care lucreaza in invatamant au o profesie care trebuie platita si cei care s-au tot obisnuit sa faca demagogie pe seama altora ar trebui sa taca.

Mai nou, "patronatul" din invatamant ne tot avertizeaza ca cei nemultumiti sint liberi sa plece. Pe fond au dreptate. Mint atunci cand nu spun ce sanse ofera tinerilor care ar dori sa se incadreze in acest sistem, mint atunci cand vorbesc de invatamant ca de un domeniu prioritar pentru viitorul Romaniei si mint atunci cand afirma ca i-ar interesa soarta celor care lucreaza in acest sistem.

Dupa politizarea, dusa la cote de neimaginat, din ultimii patru ani, dupa contractele dubioase semnate de sefii acestui minister, dupa manualele acceptate pe criteriul pretului si nu al calitatii, dupa perioada de groaza si de spaima indusa in scoli prin inspectoratele scolare, adevarati comisari de tip sovietic, astept un singur lucru: revenirea la normalitate si concedierea tuturor celor care au confundat scoala cu mosia personala sau cu directivele de partid.

în ultimii patru ani si in acest domeniu incepusera sa apara semnele delictului de opinie si s-a incercat, in parte s-a si reusit, instaurarea unei atmosfere bazate pe spaima, frica si teroare. Cei care lucreaza in invatamant stiu bine la ce ma refer. Atmosfera anilor cincizeci reinvia cu repeziciune , pusa in aplicare de comisarii politici ce conduceau acest sistem, la nivel central sau local. Aceiasi oameni vorbesc astazi de libertatea de exprimare, de drepturile si libertatile cetatenesti, de valori si principii democratice. Aceiasi oameni care le-au calcat in picioare, care si-au batut joc de aceasta institutie si care o doreau la nivelul anilor proletcultismului, ca atmosfera si mentalitate, o adevarata satrapie de tip oriental, aflata la cheremul si dispozitia lor.

Sper ca noua putere sa n-o ia razna, semnele au inceput deja sa apara, mai repede decat ar fi cazul, in sfanta traditie romaneasca si imi place sa cred ca si in acest domeniu va incepe sa se instaureze o stare de normalitate. Pana atunci, constat ca si promisiunile actualei puteri sint vorbe in vant si ca "fraierii" din invatamant pot fi aburiti in continuare cu clisee legate de apostolat si "nobletea" profesiei. Cu prioritatea nationala vor amagi opinia publica la posturile de televiziune in speranta ca , pana la urma, cineva o sa-i creada.

Sirbu Ionel

Nota Redactiei: Material scris pentru Ziarul de Vrancea de catre regretatul profesor Ionel Sirbu, lider local al Asociatiei "Pro Democratia" Focsani, in urma cu cinci ani. De atunci parca nimic nu s-a schimbat.

---