Cum s-au drogat prietenii mei
Traim in 2010 si totusi se intimpla ca subiectul "tineri" sa fie un subiect greu de abordat. Nu stiu ce e mai rau: sa descriu locurile in care tinerii isi petrec timpul sau faptul ca de fapt ei nu-si petrec timpul. In fata mea se deruleaza filme de groaza. Adolescentii nu mai fac nimic din ce faceau inainte. Am fost martora, deci am luat parte la scene ingrozitoare. Am crezut ca nu se poate intimpla asa ceva in lumea noastra. Drogurile au intors lumea pe dos. Discotecile sint pline de tineri care nu mai stiu de ei. Mi-a fost greu sa gasesc un prieten intr-o stare precara, l-am intrebat ce face nestiind ca e sub influenta drogurilor si a alocoolului, iar raspunsul a fost terifiant: "Cine esti?". In acel moment lumea mi s-a parut mica de tot. Mi-am dat seama ca drogurile pot distruge. Am vrut sa ma linistesc dupa aceasta scena si m-am dus in baie, unde am dat de alta prietena care se droga. Nu m-a mai socat pentru ca deja vazusem ceva si mai ingrozitor, dar am intrebat-o totusi de ce face asta. Raspunsul a fost simplu: "pentru ca vreau sa uit de mine". Cum e posibil ca la o virsta frageda sa spui asta, cum e posibil ca viata sa ti se para nimic cind tu mai ai atitea de trait? Sint intrebari la care nu am gasit raspuns in acea discoteca pentru ca nu puteam vorbi cu nimeni, alcoolul si drogurile erau peste tot, nimeni nu era lucid. Am plecat speriata acasa de ceea ce am vazut, dar nu m-am lasat, am vrut sa vad tot adevarul, sa stiu ce se intimpla de fapt in spatele acestor copii. Am aflat intr-un tirziu ca in mare parte este vorba de parinti; i-au neglijat si n-au crezut vreodata ca acesti copii pot fi sub influenta drogurilor. Cind politia a venit acasa la ei i-au raspuns pur si simplu "Nu cred aceasta aberatie, copilul meu nu ar face niciodata asa ceva". Nu si-au pus intrebari, deci nu au putut avea parte de adevar. Copilul a continuat sa se drogheze in scari de bloc si sa isi distruga viata pas cu pas, pierzind totodata si prieteni si oameni dragi. Toti se prefac ca nu vad sau chiar nu vad. Eu insa am vazut si spun ca acum nimic nu mai conteaza pentru nimeni. Depravarea a luat locul scolii, a luat locul cartilor, a pus stapinire pe corpurile noastre. Am doar 15 ani si am vazut atitea si ma intreb ce va fi peste inca 15 ani.
Roxana Bot, Focsani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Martor ocular, în Vrancea, al dramei țăranului român în timpul colectivizării
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
, acum 739416 zile, 11 ore, 45 minute, 51 secunde
, acum 739416 zile, 11 ore, 45 minute, 51 secunde
, acum 739416 zile, 11 ore, 45 minute, 51 secunde 
