Ginduri de la suflet la suflet
La 18 Februarie 1952, o Floare alba a romanitatii - Valeriu Gafencu, "Sfintul inchisorilor" - a plecat din inchisoarea de la Tg-Ocna in VESNICIE.
Fiind student la Facultatea de Drept din Iasi, dupa ce a trecut Prutul in 1940, cind Basarabia a fost ocupata de Armata Rosie, este arestat, in 1941, si condamnat la 25 de ani de munca silnica pentru "uneltire impotriva ordinii de stat"...
Tatal sau, deputat in Sfatul Tarii si mare luptator pentru unirea Basarabiei cu Romania, si-a educat fiul in duhul dreptei credinte si al dragostei de neam. In temnita, Valeriu s-a dedicat cu totul vietii isihaste de rugaciune si trezvie. Dragostea lui pentru aproapele si grija de a nu-i rani constiinta, jertfa pentru Hristos, smerita cugetare si intelepciunea lui duhovniceasca l-au facut iubit de toti detinutii, care l-au numit "Sfintul inchisorilor". A stat la Aiud si Galda pina in 1948. Dus apoi la Pitesti, s-a imbolnavit de plamini si a fost trimis la penitenciarul-sanatoriu Tg-Ocna, unde, dupa trei ani de suferinta, a trecut la Domnul (Cel ce a facut cerul si pamintul), la 18 Februarie 1952.
Ioan Ianolide, cel mai apropiat prieten al sau, autorul cartii "Intoarcerea la Hristos", (aparuta la Editura Christiana, Bucuresti, prin osirdia vietuitorilor Manastirii Diaconesti, Bacau), fiind de asemenea student al Facultatii de Drept, dar din Bucuresti, trecut la Domnul in 7 februarie 1986, da marturie despre vietuirea duhovniceasca a lui Valeriu.
"Viata isi continua cursul intre zidurile masive ale inchisorii. Valeriu se ruga, adesea cadea cu fata la pamint si plingea, cerind mila, ajutorul si luminarea cereasca. Noaptea citea Paraclisul Maicii Domnului, iar ziua acatiste. Mergea regulat la slujbe (sub regimul Antonescu inca mai erau permise slujbele in inchisoare), se spovedea smerit, se impartasea cu Sfintele Taine. Batea multe metanii, in functie de starea fizica. Dragostea il facea sa se reverse catre prieteni la un nivel sufletesc adinc si sincer. Se sfatuia mereu cu cei de un cuget cu el, si impreuna au luptat sa isi curateasca sufletul. Zi de zi facea ordine in sufletul sau si se deprindea sa traiasca in Duhul, potrivit invataturii crestine autentice."
Chiar cei mai cruzi dintre tortionari aveau o comportare blinda in prezenta lui Valeriu Gafencu, desi el continua sa condamne ferm ateismul si comunismul. Avea capacitatea de a-i incuraja pe toti detinutii. Au ramas in constiinta noastra unele fapte minunate petrecute in anii de detentie: suportarea unei operatii de apendicita fara anestezie; cedarea dozei salvatoare de antibiotic catre un detinut evreu, Richard Wurmbrandt, prin acest gest salvindu-i acestuia viata; aratarea catre Valeriu a Maicii Domnului, intr-un moment de grea suferinta. Scrisorile lui Valeriu catre surorile sale sint pline de patriotism autentic si de traire crestina, constituindu-se in adevarate invataturi pentru tinerii din toate vremurile.
Iubite cititoare, iubiti cititori ai Ziarului de Vrancea, permiteti-ne sa ne consideram frati ai dumneavoastra intru Hristos, indemnindu-va sa cititi cartile: "Sfintul inchisorilor" a monahului Moise, "Intoarcerea la Hristos" si "Detinutul profet" de Ioan Ianolide!
"Floare mica, floare alba,
Cit de mult as vrea si eu,
Imbracat in haina alba,
Sa ma duc la Dumnezeu!" (Valeriu Gafencu)
Au consemnat: Profesorii vrinceni Dan Corbeanu si Sorin Bouros participanti la Parastasul de la Tirgu Ocna, februarie 2010
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
