Asta e parerea mea
Sexul se vinde exagerat de mult. însa nu mi se pare a fi asta problema de fond. Dramatic e faptul ca ceea ce se vinde la chioscuri, pe micile ecrane ori prin oricare alt mediu este dezgolit de sens si consistenta. Oriunde si oricind, sintem inundati de imagini porno; mergi pe strada si vezi scris cu litere de-o schioapa "Senzational: X s-a despartit de Y", deschizi televizorul si privirea intilneste doi ochi goi spinzurati de un trup nud, care nu transmite absolut nimic. Unde e mesajul? La inceput, inteleg ca era vorba de a transmite ca persoana care se dezgoleste in public este libera in exprimare si independenta. Chiar cred ca, initial, acesta a fost mesajul pe care chiar Marylin Monroe a dorit sa il transmita. însa azi nu mai exista mesaj. Exista doar scop (ascensiune sociala, cistig material) si, eventual, obsesia de a face proba existentei noastre, concretizata in sexualitate. Obsesia de a arata ca EXISTI, dar in acelasi timp NU AI NUME, SENS SI NU TRANSMITI NIMIC. E acelasi mecanism ca in necesitatea de a vorbi cind nu ai nimic de spus. Te expui doar ca sa arati ca existi, insa te expui intr-o imagine goala, in care ceilalti nu au nimic de vazut. Nuditatea nu mai constituie decit tentativa disperata de a-ti confirma existenta, un spectacol gol pe care, insa, publicul il cere si il gusta la nesfirsit.
Nu ziarista de la Libertatea sau Cancan scrie bine despre sex. Scriitorii, muzicienii, scluptorii, pictorii, in general artistii, oamenii de cultura au capacitatea de a refleca in operele lor sexualitatea pentru ca ceea ce fac ei se numeste act artistic. si, ca orice act artistic, nu este menit sa-ti explice pe larg o idee, chiar de-ar fi legata de sexualitate, ci opereaza cu simboluri pe care tu, ca receptor, esti solicitat sa le interpretezi. în schimb, industria tabloidelor ori a show-rilor TV in care se scot la vinzare sexul, scandalul si vulgaritatea, nu face decit sa se supuna aceleiasi legi ce se impune in orice tip de piata "" legea cererii si a ofertei. Ei ne ofera scandal pentru ca noi cerem, consumam si "" mai rau "" inghitim satisfacuti marfa lor fara nici cea mai mica urma de luciditate. Noi cerem din ce in ce mai multa vulgaritate pentru ca stim ca ei au de unde sa ne ofere. Iar ei nu fac decit sa satisfaca cererea, cistigul fiind fara indoiala garantat.
Viata ca o marfa
Oriunde si oricind, totul e vizibil. Unde e transcendenta sau profunzime in ceea ce vedem, auzim ori traim? Exista numai suprafata plasmatica a derularii faptelor, o suprafata lichida care se scurge rapid, o pojghita neteda si superficiala a comunicarii specifica tabloidelor si emisiunilor de scandal. Lumea inconjuratoare si corpul uman ruleaza pe ecran ca la cinema, devenind cel mai banal obiect al timpului in care traim. Aceasta exagerata expunere arunca in banalitate si, in consecinta, in desuetudine si inutilitate tot ceea ce constituia alta data scena vietii private a unor persoane. Tot ce este expus, pentru mine "" ca receptor - a devenit comun, plictisitor si inutil. Spatiul privat s-a dizolvat in cel public, incetind astfel de a mai fi un secret. Nu mai discernem intre interior si exterior, gestul cel mai intim al vietii unora devine prada presei de scandal. Ceea ce ni se serveste ca "prada de razboi" (razboiul dintre vinatorii de senzational si persoanele publice) este obscen si pornografic in masura in care nu mai exista intimitate, universul privat nu mai reuseste sa te separe de ceilalti pentru ca nu mai exista, nu mai exista posibilitatea interpretarii, a reprezentarii, a metareprezentarii, cind totul devine de o transparenta si o vizibilitate fara margini, cind totul este comunicat. Obscen devine tot ceea ce anuleaza in noi capacitatea de reprezentare, de simbolizare, de abstractizare a imaginii expuse. Viata privata a unora este o marfa, este tratata ca o marfa si, ca orice marfa, este lizibila, vizibila, mult prea vizibila, usoara si lipsita de substanta.
Presa, canal de scurgere a isteriei
S-ar parea ca tratez persoanele publice ca pe niste victime ale presei. Chiar asta si fac, insa doar pe acelea care chiar nu vor si nu aleg sa se expuna si, cu toate acestea, sint vinate de presa de scandal pentru simplul motiv ca sint persoane cunoscute. în schimb, ma intreb daca nu cumva cei care se expun vadit si ostentativ sint de-a dreptul isterici, ducind in patologic expunerea exagerata a propriei persoane, transformindu-se astfel intr-un simplu obiect si infatisindu-se ca atare. Vorbesc despre isteria si schizofrenia celor care tin cu tot dinadinsul sa apara pe prima pagina a ziarelor de scandal ori in prime "" time-ul deja consacratelor emisiuni gen "Lazarus show", "Acces Direct", "Povestiri de noapte" etc. La fel de isterici pot fi si realizatorii acestui gen de emisiune sau asa-zisii ziaristi de scandal pentru ca se transforma in ciini de vinatoare pentru persoanele publice si in canal de publicitate pentru "brailence", "nikite" sau tinere siliconate care vor sa se"¦ afirme (!). Multi cauta scandal, de multe ori il provoaca, il inventeaza, stiind ca se va vinde. Multi au dus in derizoriu meseria de ziarist prin faptul ca au ales sa se inchine vedetismului. Prea multi alearga orbecaind dupa scandalul-bomba, iar fiecare incearca sa traga cit mai mult din "bucata cea mare" precum trage o haita de ciini dintr-o mortaciune. Singura diferenta pe care o vad intre presa de scandal si haita de ciini flaminzi este ca cea dintii se dedica senzationalului fara niciun fel de nevinovatie; din contra, zgirie si-n piatra seaca, fiind permanenti cautatori de "aur" "" senzationalul ieftin.
în fond, cred ca, intre cel care vinde si cel care cumpara, mai vinovat este cumparatorul. înainte de a spune ca presa de scandal e de vina pentru ca ne intinde capcane care ne transforma pe noi, consumatorii, in victime ale manipularii, ar trebui sa recunoastem ca sintem propriile noastre victime, ale inculturii noastre, ale ignorantei si superficialitatii noastre. Din moment ce preferam ceva golit de sens si semnificatie, inseamna ca la fel de dezgoliti sintem si noi. Nu doar copiii, ci si noi (mai ales noi), adultii, avem nevoie de educatie mediatica atita timp cit societatea noastra este dominata de receptori care cred ca ceea ce se intimpla la "Test de fidelitate" e real si isi supraaglomereaza ochiul cu imagini grotesti si de prost-gust.
înteleg ca oamenii acumuleaza, in timp, anumite frustrari, tensiuni, iar ceea ce ofera presa de scandal constituie o maniera de destindere (oare?), insa chiar avem nevoie de atita expunere la tot pasul? Probabil raspunsul se gaseste in fiecare dintre noi, in structura noastra ca public receptor. Sintem imbuibati pina la refuz cu scandal si vulgaritate pentru ca nu sintem capabili sa refuzam, pentru ca otevistii stiu ca ne lasam pacaliti, ca sintem vulnerabili, ca asta vrem noi, ca public. Deci, de ce ne-ar mai mira ca apar tabloide si show-uri scaldate in senzational ca ciupercile dupa ploaie din moment ce noi sintem dispusi sa le savuram? Cadem in propriile noastre capcane si slabiciuni, nu in ale lor. Ei doar profita.
Cristina Gradisteanu
Studenta la Facultatea Litere, specializarea Jurnalism
Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
