Asta e parerea mea!
Un tinar sta in fata unui geam ce reflecta situatia contrastanta din Romania actuala. Viata sa este la o rascruce si acum este momentul unei hotariri finale cu privire la drumul pe care urmeaza sa il parcurga. Toata desfasurarea de forte din fata ochilor sai poate fi sintetizata prin doua imagini definitorii. Prima este a unui persoane care de la volanul unui 4X4 blagosloveste o batrina pentru anii care au adus-o in imposibilitatea traversarii strazii, pe trecerea de pietoni, intr-un ritm mai alert. A doua imagine este a unui om al dreptei masuri, a unei persoane pentru care titlul de domn nu are valente doar onorifice, ci si consistenta, insa aceasta imagine este perceputa de tinarul nostru ca fiind, in plan social, a unui invatat dominat de frustrarea de a nu avea si el un 4X4, pe linga inzestrarea cerebrala de necontestat. Intr-un moment de gindire "gri" tinarul se intreaba daca nu este posibila o varianta de mijloc, cea in care sa aiba atit un strop sau mai multi de bunacuviinta, dar si o masina rezonabila pentru a se fuduli, recomandindu-l astfel din punct de vedere social. In principu se poate, dar viata il pune in fata alegerii doar a unei singure variante din doua, nu a unei directii intermediare, hibride sau a jumatatilor de masura. Si asta dintr-un motiv lesne de inteles: nuantarea este recomandata, nu insa si in momentul alegerii dintre Bine si Rau. Inainte de a lua o hotarire, tinarul incerca sa gindeasca la rece si sa demistifice prejudecatile potrivit carora "Cine-i sarac e si cinstit" sau "Cine e bogat este implicit si rau." Punind lucrurile in balanta, dincolo de exceptii, el realizeaza ca are de ales intre bani si principii, intre cumsecadenie si "Eu sint buricul pamintului", intre a conduce o masina scumpa si a conduce ostilitatile in propria-i casa in care cartile, ajunse pina in tavan, sint pe post si de contraforti.
La lumea pe care o admira se ajunge pe un drum sinuos, presarat cu obstacole si incertitudini ce necesita o rabdare iesita din comun. Cealalta directie e stralucitoare, facila si il poate trimite in top peste noapte. Constientizind cele doua optiuni, tinarul face un pas involuntar, dar nu hotaritor, catre lumea pe care o apreciaza. Ii vine in minte o vorba pe care a indragit-o in mod special inca din anii de liceu, apartinindu-i lui Theodor Roosevelt: "Vorbind cu blindete, si tinind in mina un ciomag, veti ajunge departe". In acelasi timp, scoala, de data asta a vietii, ii aduce in gind o vorba de-a lui Al Capone, contrabalansind astfel decizia finala: "Poti sa ajungi mult mai departe cu o vorba buna si-un pistol decit doar cu o vorba buna". Acestea fiind spuse, liberul arbitru urmeaza sa isi spuna cuvintul.
Constantin Bogdan
Ps1: Povestea, suferinda poate de prejudecata potrivit careia banii indestulatori nu se pot obtine fara a te complace in situatii dezonorante, deci ale Raului, se incheie cu o remarca de-a autorului spusa celor care inca mai cred ca mafiotul este raspunsul. Observatia este poate deplasata, sarcastica, ireverentioasa si sfidatoare la adresa liberului arbitru, dar in mod sigur reala: Intre a vrea sa fii "precum Capone" si "ca Capone" nu e nici o diferenta! "¦inafara celei stilistice.
Concluzia o trageti dumneavoastra din zicerea unui monument de constiinta al neamului romanesc: "Un om bun este acela care ar fi putut fi rau si nu a fost" - Nicolae Iorga
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
