M-am lecuit de viciul fumatului
Totul incepe cu a fost odata.... «Aveam 7 ani si o copilarie fericita, cind, in vizita la o familie prietena care aniversa ziua de nastere a baietelului lor, am incercat gustul unei tigari. S-a intimplat ca toti cei de fata, invitati la aniversare, unii si fumatori inraiti, antrenati in discutii pe marginea vietii politice sau pe marginea afacerilor, sa nu fie atenti la ce faceam noi, prichindeii. Ne jucam, de fapt, de-a v-ati ascunselea, insa privirea imi era atrasa de un tinar care tragea cu nesat din pipa. Mi se parea interesant. Tentat si de mirosul fumului, care iti taia insa respiratia, am reusit sa sterpelesc o tigara lasata la intimplare pe masa. M-am strecurat afara. Dupa mine a venit baiatul altei familii invitate, elev in clasa a V-a. Mi-a intins o bricheta. Mi se increteste pielea, acum, cind ma gindesc ca puteam sa iau foc. Am tras citeva fumuri si mi-a placut, mai ales ca aveam impresia ca m-am transformat dintr-o data intr-un baiat mare. Nu mi-a fost rau. Ghinionul meu. Astfel, a doua zi, cu banii pe care mama mi i-a dat pentru a-mi cumpara dulciuri de la chioscul din fata scolii am cumparat tigari.
Era mama mea atit de naiva?
Am aflat mai tirziu de existenta unei legi care interzice comerciantilor sa vinda minorilor tigari. Dar «tanti Ileana», cum ii ziceam noi, era bucuroasa ca are clienti. N-o interesa ce spune legea. Nici organele de control nu-si faceau, probabil, datoria. Mi-a vindut iarba mortii mult timp. Acasa, parintii n-au reusit sa-si dea seama. Erau mai mult plecati prin tara, cu afaceri. Bunica, la un moment dat, a simtit un miros ciudat. A discutat cu mama, dar ea «saracuta» n-a putut sa creada ca «printul» ei nu are un comportament de nota 10. Nu a crezut nici atunci cind a chemat-o doamna invatatoare la scoala ca sa-i spuna ca are impresia ca eu fumez. Voi, ce ziceti de asta? Era mama mea atit de naiva? Asa s-au scurs zile, saptamini si ani. Bunica parea mai ingrijorata. M-a intrebat de mai multe ori daca fumez. Am negat categoric. A discutat si cu tata, dar nici el n-a crezut. Spunea ca daca ei nu fumeaza, eu nu as avea niciun motiv s-o fac si, apoi, eram prea mic. Asa, ca a continuat sa-mi dea bani mai multi decit imi erau necesari la virsta aceea. Si acum ma intreb ce era in capul lui. Vroia, probabil, sa compenseze lipsa de afectiune, pe care eu o simteam din plin. Asta si pentru ca nu avea timp suficient pentru mine. Aveam in schimb o «gasca». Ne intilneam dupa ore in parc. Alti copii de virsta noastra se jucau. Noi, ca niste oameni necajiti, trageam din pipa. Se uitau unii ciudat. Nu-i bagam in seama. Chiar si florile, arbustii, toate plantele care se ostenesc sa ne alimenteze cu oxigen ne priveau cu mila. Cita inconstienta! Va dati seama? Si cum s-au dus anii frumosi ai copilariei mele! Si cu ce efecte! Ce n-as da sa intorc anii inapoi si sa gindesc ca acum.
Nu repetati greseala mea!
Prin clasa a V-a am inceput din cind in cind sa tusesc. Mi-a dat bunica niste siropuri. Tusea nu mi-a trecut. Si-a facut mama timp si m-a dus la doctor. Diagnosticul a fost dur: TBC pulmonar. Asa a aflat mama mea ca bunica si invatatoarea aveau dreptate. Pentru mine era un pic cam tirziu. Au urmat luni de cosmar: spital, doctori, injectii, pastile si un an scolar pierdut. A fost o grea lovitura pentru mama. A inteles atunci ca nu banii aduc fericirea, copilul e mai de pret. A stat linga mine zi si noapte. Se ruga la Dumnezeu sa ma ajute sa ma fac sanatos si pe ea s-o ierte pentru greseala pe care a facut-o de a nu ma supraveghea continuu. Dumnezeu i-a ascultat ruga. Domnii doctori, carora le multumesc pe aceasta cale, adevarati profesionisti, au facut tot ce se putea face. Am scapat de TBC, dar am ramas cu un astm bronsic. Folosesc pufuri. Sper ca intr-o zi sa scap si de acestea. M-am lecuit insa de viciul fumatului. Am ramas, insa, cu o durere mare in suflet. Greseala vietii mele a dus la destramarea familiei. Tata nu a suportat necazul, care s-a abatut ca un traznet asupra casei noastre si si-a gasit alinarea in bratele altei femei. Are un alt baietel, de care probabil are mai multa grija. Nu-i port pica. Ma bucur pentru el. Asadar, tineri, nu repetati greseala mea. Bucurati-va de anii dulci ai copilariei. Jucati-va, dar nu cu focul! Mirositi florile, inspirati aerul proaspat din parcuri, nu-l distrugeti cu fumul de tutun! Feriti-va de tigari! Ele ucid. Viata, sanatatea sint valori supreme! Aparati-le! Sta in puterea voastra. Aparindu-va pe voi ii aparati si pe cei din jurul vostru! Asadar"¦ "Tinerete fara tutun" sa fie sloganul care sa va calauzeasca pasii.
Cu dragoste,
Un grup de elevi de la clasa a IX-a B,
Colegiul Economic "Mihail Kogalniceanu", Focsani
Diriginte: Prof. Sonica Darmanescu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
