Kamouraska
"Anna Karenina in varianta actualizata"
Am inchis acum "Kamouraska" lui Anne Hebert si am sentimentul ca am deschis-o cu doar citeva clipe mai devreme. Trebuie sa marturisesc sincer ca am inceput cu oarecare retinere lectura, dupa ce am citit in prealabil citeva review-uri in care am fost avertizat ca "formula narativa nu e foarte comoda". Traim intr-o lume extrem de agitata, in care evenimentele ne bombardeaza si ultima farima de liniste, asa incit orice carte care nu ma prinde in timp util risca sa ma piarda definitiv. Nu e si cazul de fata. La prima vedere, «o poveste gotica, despre pasiune, crima, dragoste si vinovatie» nu e tocmai un subiect care sa ma rupa din viltoarea unor zile ambigue, in care o tinara vesnic indragostita (un alt fel de reper al momentului, cel putin pentru generatia tinara) vorbeste public, chiar daca bilbiit, despre «un rezervor de resurse». Intre lumea in care traim si cea din universul creat de Anne Hebert, e cam aceeasi diferenta precum cea dintre extremele in care Kamouraska surprinde personajul principal, Elisabeth d\'Aulnieres. Intre «Nu-mi mai ramine decit sa devin atit de cuminte, incit sa ma creada toata lumea pe cuvint» si «Voi merge pina la capatul nebuniei mele», povestea incarcata de pasiune si violenta, de dramatism si romantism, ma face sa ma inspaimint putin numai la gindul ca astazi extremele pot fi reprezentate cel mult de dragostea pentru fiul unui miliardar si, eventual, ambitia de a conduce tineretul unei organizatii politice. Andi Moisescu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
