Tunele
"Misterele lumilor subpamintene"
Marturisesc ca e o carte cu adevarat surprinzatoare. Unii au spus ca s-ar asemana intrucitva cu Harry Potter, care a aparut la aceeasi editura, dar, in realitate, daca ar fi sa cautam modele, am face mai bine sa mergem chiar la clasicii genului de aventuri. Autorii admit, de pilda, ca au avut in spatele gindului cartile din propria lor copilarie, cum ar fi "Comoara din insula" a lui R. L. Stevenson sau "Tarimul uitat de timp" al lui Edgar Rice Burroughs, celebru si pentru ca l-a creat pe Tarzan. De altfel Tarzan, care cu maimutele sale tine de doua lumi ireconciliabile, prefigureaza povestea lui Will Burrows. Care la rindul sau este sfisiat intre doua genealogii imposibil de impacat: pe de o parte lumea supraterana (Londra binecunoscuta cu cartierele sale periferice) si o misterioasa lume subpaminteana (o Londra, veche, din epoca victoriana), dar ale carei limite reale nu au fost explorate, pina la capat, niciodata. Spun ca e o carte suprinzatoare, pe cit de riguros construita, pentru ca, de la un punct incolo, cam de pe la pagina 300, ea incalca regula genului si se duce, tulburator, catre un deznodamint pe care nimeni nu l-ar fi banuit. Si pe care nici nu am de gind sa-l dezvalui. O doza de inefabil se strecoara printre eroi si evenimente. As putea sa mai spun ca exista aici si un plan alegoric la fel ca in "împaratul mustelor" a lui William Golding, dar emotia, cita exista, cumulata catre final, nu are cu adevarat nevoie de asemenea analiza. Ce iese la iveala, bine, ce ramine ascuns nu stim. Horatiu Pepine