Al saptelea licorn
"Amoruri cu tablouri. La Paris si aiurea."
Povestile de dragoste au fascinat intotdeauna pe cititorii de pretutindeni. Si nu de azi, de ieri. Un scriitor roman, dar si un sensibil iubitor de literatura, regretabil neglijat astazi, pe numele lui Geo Bogza, spunea cu ani in urma ca cele mai interesante si simple povesti sint cu un "el" si o "ea". Sigur ca intre timp lucrurile s-au mai complicat si chiar sofisticat pe alocuri, dar in principiu iubirea-dragostea-amorul a ramas un bun "motor de cautare" al lumii din jur. Si al unor fastidioase calatorii prin noi insine. In cazul romanului "Al saptelea licorn" al americancei Kelly Jones (Humanitas, 2007) pretextul unei naratiuni bineinchegate pleaca de la faimoasa tapiserie "Doamna cu licornul", aflata in Muzeul Cluny din Paris. O minunata lucrare de arta medievala - descoperita de George Sand, iubita lui Chopin, printre altii, in secolul trecut celui trecut, care genereaza o suita intreaga de intimplari prin Paris, Londra, New York, lumea muzeelor si muzele fiecaruia, unde un "Te iubesc!" poate da peste cap universul. Scris alert si cu mestesug, cu atentie tradus intr-o romana fluenta si in romana de experimentata doamna Carmen Patac, in buna noua traditie a scolii de produse de piata - traduceri si cititori cu toptanul si filme trase mintenas - "Al saptelea licorn" se dovedeste un roman nu doar citibil, dar chiar si digerabil. Romanul ei urmator, "The Lost Madonna", din 2007, povestea unui tablou renascentist, ne confirma faptul ca si lucrarile de arta pot genera mari si constante pasiuni, nu doar oamenii. Bedros Horasangian
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Martor ocular, în Vrancea, al dramei țăranului român în timpul colectivizării
De același autor
