Colţul poetului: În urma ta
Ah, nu mai văd nimic aprins... nimic să-mi spună despre noi.
Se-ascunde, în privirea-ţi rece, o floare rece... de minciună,
Îţi moare-n ochi... toată dorinţa, iubito... ne uităm prin ploi.
Privesc spre mâna-ţi delicată... şi-o văd cum uită să m-alinte,
Acum... mătasea-i mi-e străină, atingerea-ţi... un vis pierdut.
N-a mai rămas nimic de spus, poate vreo două-trei cuvinte,
Şi văd cum mâna-ţi mă respinge - cum m-atingea la început!
Mă uit la trupu-ţi... de felină, curând - o ştiu! - va fi... un dor,
De freamătu-i... voi duce lipsă, mi-oi aminti, de el, în palme.
Voi încerca să-l mai cuprind... când ceru-şi naşte-ntâiul nor,
Când ploaia va-mproşca memorii, cu picături pure şi calme.
Privesc la chipu-ţi stins şi rece, e rece... trist... şi-i împietrit,
Atât de multe îmi spunea... acum nimic n-are să-mi spună!
În ochii tăi - atât de-adânci - văd timpu-mi care... s-a oprit,
În urma ta rămân cu doru-mi...şi-o floare rece... de minciună.
Ion Apostu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Sesizarea cititorului ZdV: Întrebări despre nefuncționarea unuia dintre semafoarele inteligente pietonale din Focșani
De același autor
