Jurnalism cetatenesc

Cum putem să vorbim cu copilul despre doliu?

Ziarul de Vrancea
8 dec 2016 381 vizualizări
Moartea este un fapt al vieţii cu care fiecare copil trebuie să se obişnuiască.

Pentru unii moartea unui peştişor din acvariu este primul contact cu acest fenomen.

Atât timp cât adulţii nu se simt în largul lor când au de-a face cu fenomenul morţii, nu e de mirare că nu ştiu cum pot  sprijini copiii să-l  înţeleagă şi să-l accepte. O modalitate de a evita discuţia despre moarte şi de a-şi concentra atenţia asupra a ceea ce este imaterial, spiritual este evidenţiată de remarca" îngerii au venit şi au luat sufletul bunicului, iar acum este în cer împreună cu bunica". "Nu-ţi face probleme legate de moarte. Nimeni n-o să moară în curând. De unde ţi-a venit ideea asta?"

În perioada preşcolară, ideile copiilor despre moarte sunt influenţate de tendinţele magice ale gândirii lor. Copiii de această vârstă ar putea crede că moartea este reversibilă şi că persoana moartă va reveni cândva. Ei pot considera moartea ca ceva contagios, ca o răceală şi se tem că cineva ar muri în curând.

Din moment ce aceasta este vârsta la care copiii iau totul în sensul propriu, este important să nu vă referiţi la moarte ca la a merge la culcare. Mulţi copiii vor deveni în această situaţie îngroziţi la gândul de a adormi, deoarece în acest caz ei (sau altcineva care ar adormi) ar putea să moară.

Copiii mici gândesc în termeni concreţi: "Cum va putea respira bunica dacă este sub pământ?"

Părinţii îl pot ajuta pe copil fiind la fel de concreţi "Bunica nu mai poate respira. De asemenea ea nici nu va mai mânca. A fi mort înseamnă: corpul tău încetează să mai funcţioneze, nu te mai poţi mişca, şi nu mai poţi face altceva. Odată ce ai murit nu mai poţi învia la loc".

Mai târziu, după 9 ani, copiii încep să înţeleagă că moartea este ceva ireversibil şi cu ocazia aceasta încep să perceapă durerea pierderii. Aceasta se manifestă ca o rupere a legăturii ataşamentului însoţită de sentimente de insecuritate, anxietate şi vinovăţie.

Cum putem să vorbim cu un copil despre doliu?

 

Indiferent de întrebările care se pun, trebuie să se  răspundă cât mai onest;

Explică ce s-a întâmplat în aşa fel în care copilul să înţeleagă;

Încurajează-l să vorbească, ascultă-l şi încurajează-i sentimentele;

Răspunde-i la întrebări scurt şi simplu, nu spune că e prea mic să înţeleagă;

Nu-i provoca frica;

Asigură-l că este iubit, protejat şi în siguranţă;

Exprimă afecţiunea, suport şi grijă;

Nu ascunde sentimentele tale.

 

Psiholog Carmen Dobre


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.