Copiii sunt oglinda părinţilor
Atunci când te enervezi, tinzi să ridici tonul. Acest comportament nu funcţionează cu copiii mici. Ei îţi vor copia exemplul, ţipand şi plângand, toate la decibeli pe care nu-i poţi suporta. Foloseşte un ton calm şi evită o criză, pe care cu greu o poţi dezamorsa. Copiii răspund mult mai bine la o cerere făcută pe un ton calm.
Părinţii se contrazic în faţa copilului
Aceasta este una dintre cele mai mari greşeli. Când părinţii se contrazic, copilul nu mai ştie de cine să asculte şi va sfârşi prin a ignora autoritatea amândurora. Puneţi-vă de acord.
Îl tratezi ca pe un adult
Dorind să îi fii prieten, părintele tratează copilul ca pe un mic adult, vorbindu-i de la egal la egal. Democraţia rareori funcţionează bine într-o relaţie părinte-copil. Cel mic trebuie să ştie că cineva dintre părinţi are autoritate.
Îl „mituieşti” (prea) des
Există tentaţia de a oferi ceva pentru a scăpa de un comportament nedorit. Dar nu este o variantă câştigătoare pe termen lung. Să te comporţi frumos sau să respecţi anumite reguli nu trebuie să devină o chestiune de opţiune sau ceva condiţionat de recompense externe.
Nu eşti consecvent
Ai o părere, dar nu prea eşti de acord cu ea tot timpul. Asta va crede copilul atunci cand impui o regulă, dar maine nu mai fie valabilă. Nu e în regulă ca într-o zi să sancţionezi un comportament, pentru ca a doua zi, când eşti într-o pasă mai bună, să-l treci complet cu vederea.
Ai pretenţii prea mari
De câte ori te deranjează comportamentul copilului - prima reacţie trebuie să fie evaluarea, abia apoi urmează corectarea. Adaptează-ţi pretenţiile la nivelul lui de vârstă.
Aplici sancţiuni disproporţionate sau le amâni prea tare
O sancţiune pentru un comportament nedorit se aplică în funcţie de gravitatea faptei şi pe loc. Şi dacă tot suntem la capitolul acesta, trebuie să facem o diferenţă între sancţiune şi pedeapsă. Pedeapsa se răsfrânge asupra persoanei, în timp ce sancţiunea încearcă să corecteze un comportament nedorit. Pe acest principiu, nu vei spune unui copil „eşti rău, m-ai supărat”, ci „te-ai comportat urât, iar acest lucru m-a supărat”. Pedeapsa prespune corecţii fizice (palme, bătaie), verbale (folosirea de apelative sau de senţinte îngrozitoare ca „nu te mai iubesc dacă te comporţi aşa”, luarea unor privilegii. Metodele de disciplinare eficiente sunt acelea prin care copilul resimte şi înţelege urmările faptelor lui. (Iulia DIMA)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
