Colţul poetului
Mă-ntreb de cuget bine, mi-e teamă că e ură,
Când nedreptatea-i „dreaptă” şi lăcomia-i mare.
Când cel ce fură oul... e-un hoţ peste măsură,
Când Dumnezeu mă pune prea des la încercare.
Mă-ntreb de cuget drept, când viaţa mi-e obidă,
Nu spun numai de mine... ca mine-s peste tot!
Minciuna-i mare doamnă, dreptatea-i invalidă,
N-ai unde să-ţi spui păsul, pe hoţ îl doare-n cot.
Mă-ntreb de cuget strâmb, când sângele îmi fierbe,
Când cei ce n-au muncit sunt cei ce fură hrana.
Nu ştiu ce face Domnul, când tot săracul pierde,
Nu ştiu ce e credinţa... şi cine-s cei din strană.
Mă-ntreb de cuget rău... că i-aş trimite-n ocnă,
Să simtă gust de fiere... ş-al vieţii lor în van.
Mi-e mintea revoltată şi sufletul mi-e bocnă,
Când văd cum se înfruptă din palme de sărman.
Mă-ntreb de cuget bine, mă-ntreb dacă-s nedrept,
Dar până când să rabd călcatul în picioare?
Îmi fură, azi, şi boul, tot hoţu-i cel mai drept,
Mă doare Dumnezeu... când văd că nu Îl doare.
Ion Apostu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Foto | A dispărut de două zile și este căutată, pisica-mascotă „Mau” a cafenelei „Chez nous” din Focșani
De același autor
