De la lume adunate şi înapoi la urbe date
Mă simt acum ca un taur dintr-o arenă iberică care vede numai ”roşu” în faţa ochilor, urgisit de loviturile premeditate ale toreadorului, însetat de şuvoiul sângelui vărsat, spre satisfacţia şi deliciul plebei latine.
În Vrancea de după alegerile din data de 5 iunie a.c. mă aflu ca într-o oază roşie, unde foştii securişti ai „bunicuţei” prezidenţiale vor acţiona pe viitor după bunul lor plac, fanfaronând lozinci mincinoase şi organizând paranghelii megalomanice, nu în numele Tatălui, ci a „treimii" celor trei trandafiri.
Ne va fi teamă de acum înainte că noi, publiciştii, nu vom avea dreptul (că „stânga” e la putere) să spunem adevărul? Sau că baronul de pe apa Putnei ameninţă telefonic (şi nu numai) ziariştii locali independenţi, chiar şi pe aceia de pe malurile Dîmboviţei? Nicidecum! Nu vreau să dau apă la moară nici candidatei PMP, Mirela Bâznă, care spunea, după numărarea voturilor, că „acest popor are ce merită”.
Am fi meritat mult mai mult decât să suportăm de peste un sfert de secol minciuni, praf în ochi şi promisiuni deşarte. Aş spune că aşa e cursul istoriei. Roata ei se învârteşte şi se va roti mereu. După noapte vine zi, dar când va încolţi speranţa unei vieţi mai bune, doar Şeful Ceresc o ştie.
Haideţi voi, oameni de presă, catalogaţi drept câini păzitori ai democraţiei, să scrieţi în continuare, nefiindu-vă teamă de toreadorul pesedist. Să avem speranţa că va veni şi vremea democraţiei adevărate.
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
