Asta e părerea mea
Această nedumerire-nemulţumire a mea vizavi de "moartea" revistei Oglinda literară a "mocnit" în sufletul meu multă vreme. Încă de la sfârşitul anului trecut, din octombrie, după depunerea cererii de finanţare, directorul revistei, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu ne-a atenţionat despre acest lucru. În aşteptarea răspunsului la cererea depusă, răspuns al forurilor îndreptăţite să decidă soarta revistei, răspuns ce a sosit cu întârziere şi ambiguu, am înţeles că lucrurile nu sunt tocmai bune. Eventuala ... sucombare a mijlocului nostru de exprimare am privit-o ca pe o glumă. Dar răspunsul sosit în decembrie ne-a lămurit şi am realizat că soarta revistei fusese decisă. Se făceau primii paşi spre împlinirea sumbrei previziuni: revista Oglinda literară nu mai primea finanţare. Şi iată că, acum, în luna mai, stinse toate eforturile şi speranţele revista a apărut în negru, la ultimul ei număr, 173. Cine a decis, şi după care criterii, continuarea activităţii literare doar a uneia dintre revistele locale, mai puţin cotează. Cum n-au contat nici aprecierile primite de la persoane competente şi profesioniste, aprecieri faţă de conţinutul şi ţinuta revistei Oglinda de-a lungul celor cincisprezece ani de viaţă şi activitate neîntreruptă. N-au contat... N-au contat nici fastuoasele Festivaluri Naţionale şi Internaţionale de literatură de pe lângă revistă, festivaluri care au adunat zeci de mari personalităţi literare din toate colţurile lumii. Festivalul Naţional de Literatură Duiliu Zamfirescu – în cele şapte ediţii desfăşurate la Focşani - câtă nostalgie! Festivaluri organizate sub egida revistei Oglinda literară - de către scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, desigur sprijinit de oficialităţile locale, de colegi întru pasiunea cuvântului scris şi citit şi de diverşi sponsori - revista şi festivalurile au reuşit, din punct de vedere cultural, să aducă oraşul Focşani pe cele mai înalte culmi ale recunoaşterii culturale.
Din organizatori, invitaţi!
Au fost acestea, mă întreb, un sprijin real în menţinerea vieţii culturale(scrise şi citite) în judeţul Vrancea? La întrebarea mea aş dori răspuns. Un răspuns bine gândit şi totodată sincer. Tot pe această temă, văd astăzi pe internet un anunţ al unui festival literar organizat de brăileni: "Festivalul de c’Arte Brăila" unde este invitat şi scriitorul Gheorghe Andrei Neagu. Lista invitaţilor acestui festival se regăseşte în listele invitaţilor de odinioară ale festivalurilor organizate de Asociaţia Culturală Duiliu Zamfirescu, liste întocmite de Gheorghe Andrei Neagu. La festivalul brăilean, Gheorghe Andrei Neagu are doar calitatea de invitat! Unul dintre subpunctele colocviale ale programului este despre viaţa revistelor şi rolul lor în viaţa culturală zonală, colocviu la care va participa şi scriitorul nostru. Citind programul festivalului brăilean, m-am bucurat. Se mai poate încă, mi-am zis. Am simţit gelozie. De ce la ei, şi la noi nu? Sunt mândră pentru vecinătate. Sunt mândră pentru că avem un vrâncean prezent. Doar atât?! Nu ştiu cum sunt alţii, nu ştiu ce simt alţii, dar ţinând la piept un ultim număr al revistei care...ne-a adunat, ne-a închegat într-o grupare, ne-a oferit spaţiu de exprimare, ne-a scos în lume, ne-a motivat să ne încercăm limitele creativităţii, ne-a iubit, ne-a apărat, ne-a răsfăţat, ne-a bucurat, entuziasmat, înverşunat (uneori) şi ne-a stârnit tot soiul de emoţii - nu ştiu, zău, ce-aş putea gândi-simţi vizavi de cei ce-au condamnat-o la moarte! Iar pentru Măria Sa- Revista Oglinda literară, pun mâna-n foc. Jur, a fost virgină (nu ca Angela Vicario a lui Gabriel Garcia Marquez). A fost concepută şi creată de membri Asociaţiei Culturale „Duiliu Zamfirescu” sub directa îndrumare a scriitorului Gheorghe Andrei Neagu. N-ar fi fost nevoie ... de rele tratamente... (aşa cum a primit Angela Vicario). Dar... Eu încă mai sper într-o minune. Eu cred că, se pot scrie cronici (bune) şi despre re-învieri, nu numai despre morţi anunţate?! (Mariana Vicky Vârtosu)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
