Punct de vedere cu privire la fenomenul schismatic din cuprinsul Parohiei „Sfântul Apostol Andrei” din municipiul Focşani
"Ajunul Crăciunului din anul 2014, pentru cei care în oraşul Focşani aveau o legătură reală cu viaţa Bisericii, aducea tulburare, tensiune şi nelinişte din cauza felului în care un grup restrâns de enoriaşi, ai câtorva parohii, înţelegeau să-şi manifeste ataşamentul faţă de unul dintre slujitorii altarului.
Momentul în care fostului preot Vatră Giorgică i s-a cerut să facă ascultare faţă de ierarhul său şi să respecte Statutul de organizare şi funcţionare a BOR a fost punctul de plecare al conflictului de la Parohia Sf. Apostol Andrei.Acest conflict s-a accentuat ulterior şi a căpătat noi aspecte. Pe principiul, lipsit de fundament, că preotul se poate confunda cu biserica, oamenii au ieşit în stradă, arătându-şi astfel în mai mare măsură credinţa în „mitul democraţiei” decât „Întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică”. Multiplele şi generoasele încercări de rezolvare a problemelor au tot eşuat, confirmându-se astfel cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „trupul lui Hristos este atacat de mai multe boli şi de mai multe suferinţe, decât trupul nostru, se îmbolnăveşte mai uşor şi se însănătoşeşte mai cu anevoie”.
S-a ajuns aşadar în situaţia actuală (dacă n-ar fi dramatică, am putea-o numi ridicolă), ca în Focşani să avem astăzi o „biserică particulară”. Dintr-o notificare, aflăm că pentru a căpăta o formă legală, nicidecum canonică, s-au folosit anumite tertipuri concretizate în colaborarea dintre o asociaţie filantropică şi o grupare religioasă. Potrivit art. 6 (1) din legea nr. 489/2006, „gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nicio procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă”.
„Despre păcatele împotriva Duhului Sfânt, Mântuitorul spune că nu se vor ierta nici în veacul de acum, nici în cel de apoi (cf. Matei 12, 31-32) nu fiindcă ele nu se pot ierta de către Dumnezeu, ori că prin harul preoţiei ele n-ar putea dobândi iertare prin Pocăinţă, ci numai fiindcă cei ce săvârşesc astfel de păcate sunt atât de împietriţi şi înrăutăţiţi sufleteşte, încât nu voiesc să se pocăiască. (…) Dacă însă cel ce a săvârşit astfel de păcate se pocăieşte, el poate dobândi iertare şi mântuire.” (Morala creştină – Manual pentru Seminariile Teologice)
Vatră Giorgică a omis să spună celor amăgiţi ceea ce a învăţat în anii de şcoală privitor la păcatele împotriva Duhului Sfânt, între care se numără şi împotrivirea faţă de o învăţătură de credinţă (în Simbolul Credinţei mărturisim: „Cred… Întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică”). În acest păcat au căzut toţi ereticii şi schismaticii din primele veacuri creştine şi până astăzi.
S-a tăcut din partea noastră, până acum, cu privire la acest subiect, având nădejdea îndreptării; s-a tăcut din respect pentru durerea unei familii şi a celor implicaţi; s-a tăcut pentru că, aşa cum consemna un observator avizat al realităţilor contemporane, astăzi „tot ce pune creştinismul într-o lumină proastă e imediat promovat ca ştire semnificativă”. În continuare, lipsa de reacţie ar echivala cu aprobarea tacită a acestei situaţii şi, de aceea, am decis să facem o astfel de precizare publică:
1. Vatră Giorgică nu mai este preot, iar gruparea religioasă pe care o promovează nu este Biserică Ortodoxă. Nu mai este preot pentru că nu se mai află în relaţie de ascultare cu ierarhul său canonic, aşa cum a jurat la hirotonia sa, ceea ce a atras şi măsura caterisirii.
2. Vatră Giorgică nu este o victimă a administraţiei bisericeşti, ci o victimă a orgoliului său şi a neascultării.
3. Dezaprobăm cu toată responsabilitatea şi cu fermitate toate demersurile fostului preot Vatră Giorgică de a întemeia o grupare schismatică în sânul Bisericii Ortodoxe.
4. Fostul preot Vatră Giorgică, împreună cu adepţii săi, se plasează în afara comuniunii cu Biserica Ortodoxă, în consecinţă niciun preot canonic nu va sluji împreună cu ei.
5. Îi îndemnăm pe toţi credincioşii cu cuvintele Sfântului Ignatie Teoforul: „Nu vă înşelaţi, fraţii mei; dacă cineva se duce după cel ce dezbină, nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu!“
Îndrăznim să reamintim celor amăgiţi sfatul, din „Pateric”, oferit de un bătrân părinte unui tânăr frate printr-o întâmplare, folositoare poate şi pentru protagoniştii scandalului nostru. Petrecută în secolul al IV-lea, istorisirea are ca eroi pe doi mireni cu viaţă curată, din ţinutul Alexandriei, care lăsând lumea s-au făcut călugări. Interpretând greşit un text din Sfânta Evanghelie, s-au mutilat pentru a scăpa de ispită, părându-li-se că mare bunătate au făcut ei cu acea faptă. Dar, arhiepiscopul auzind de acest lucru al lor, i-a despărţit de Sfânta Biserică. Iar ei se răzvrăteau asupra arhiepiscopului, zicând că pentru oarecare pizmă şi fără dreptate i-a despărţit de Biserică şi s-au sfătuit să meargă la arhiepiscopul Ierusalimului, ca să se jeluiască şi să-şi spună pricina lor şi acela îi va binecuvânta şi-i va împăca iarăşi cu Biserica. Primind la Ierusalim răspunsul: şi eu vă despart pe voi! au hotărât să meargă la arhiepiscopul Antiohiei, apoi la Roma, unde au primit exact acelaşi răspuns. Ajunşi, în cele din urmă, la Sfântul Epifanie arhiepiscopul Ciprului, acesta, ştiindu-le pricina, le-a transmis prin emisar ca nici în cetatea lui să nu îndrăznească să intre, că nu-i primeşte pe ei. Atunci, auzind acestea,ei s-au umilit în inimile lor şi s-au smerit pe sine, vorbind unul către altul şi zicând: „Cu adevărat frate noi am greşit lui Dumnezeu. şi pentru ce, dar, umblăm zbuciumându-ne, vrând să ne îndreptăţim pe noi?...” şi aşa au început a se umili şi a plânge şi a se smeri, cunoscându-şi greşeala şi păcatul lor. Abia atunci au fost primiţi, mângâiaţi şi trimişi înapoi, de către Sfântul Epifanie, la arhiepiscopul Alexandriei cu următorul înscris: „Primeşte, frate, pe fiii tăi, că adevărat, acum s-au smerit şi s-au pocăit.
Ar putea fi acesta finalul nefericitei noastre crize bisericeşti din Focşani?...
Nădăjduind întru Domnul,
Preoţii ortodocşi din cuprinsul Protoieriilor Focşani I, Focşani II şi Panciu"
Scrisoarea a fost publicată și pe site-ul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei. Ciudat este că protoiereii nu semnează în clar această scrisoare pe care au dat-o publicității în numele "Preoţilor ortodocşi din cuprinsul Protoieriilor Focşani I, Focşani II şi Panciu"
Cine sunt protoiererii din Vrancea
Protoieria Focşani I - preot protoiereu Mirel Bran
Protoieria Focşani II - preot protoiereu Oscar Frunză
Protoieria Panciu -preot protoiereu Vasile Dabija
Citiți și Reacția "mireanului" Giorgică Vatră după ce a fost dezbrăcat de haina preoţească!