115 ani de Geografie românească universitară
Refăcut complet după şederea de la Soveja, S. Mehedinţi s-a întors la Leipzig, şi-a reluat lucrul la teză şi a obţinut (1899) diploma de doctor în filosofie (specialitatea geografică), cu calificativul "magna cum laudae”, fiind felicitat de corpul profesoral, iar magistrul său, Fr. Ratzel, elogiind calităţile candidatului "subliniază, ca un merit deosebit, faptul că a ajuns la o cugetare geografică - geographisch denken”.
Succesul său a fost consemnat şi în BSRG: ,"D. Mehedinţi (…) şi-a încoronat munca sa strălucitoare prin obţinerea - maxima cum laudae - a diplomei de doctor în specialitatea geografiei la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti”.
Urmare a intervenţiei Societăţii Române de Geografie şi a cererii lui Titu Maiorescu, Ministerul Instrucţiunii Publice a înfiinţat la Universitatea din Bucureşti prima catedră de geografie.
Primul curs universitar de geografie ţinut de Mehedinţi la 3 noiembrie 1900, a însemnat, la noi, actul de naştere al acestei ştiinţe.
La curs a participat şi bătrânul Maiorescu, venit să-şi susţină ucenicul la prezentarea disertaţiei de către tânărul doctor în geografie.
Însuşi E. Lovinescu, student la Facultatea de Litere, şi-a schimbat părerea despre fostul său profesor de la Iaşi, afirmând că: "Rezultatul a depăşit orice aşteptare: vreme de un ceas, dl. Mehedinţi şi-a dezvoltat subiectul cu un calm nebănuit (…) în timp ce, cu ochii plini de bucurie, Maiorescu sublinia cuvintele prin gesturi expresive şi cu priviri circulare ce voiau să spună: ei, ce vă spuneam eu, aşa-i că are talent”, iar Nicolae Orghidan, student în primul an, nota următoarele: ,,Sala avea un aer sărbătoresc datorită prezenţei printre alte persoane străine de curs şi a bătrânului profesor de filosofie şi logică – Titu Maiorescu, venit să asiste la prima lecţie a fostului său elev. La ora fixă apăru pe uşă un bărbat tânăr, zvelt care se îndreptă spre catedră cu paşi uşori şi siguri. Avea înfăţişarea distinsă a unui adevărat intelectual…Începu să vorbească liber cu o remarcabilă uşurinţă, fără sfiala obişnuită a începătorilor. Îşi urmărea firul ideilor cu o logică strânsă ce captiva atenţia ascultătorilor. Folosea o limbă literară aleasă, ocolind pe cât putea neologismele. Nu lipseau figurile de stil puse ici, colo la loc potrivit…”.
Începând din această zi, datorită geniului şi a muncii neobosite a lui Mehedinţi, geografia va intra pe un drum ascendent, culminând cu apariţia, în 1930, a lucrării fundamentale: Terra – introducere în geografie ca ştiinţă şi cu întemeierea unei strălucite şcoli geografice române. Datorită atracţiei pe care o exercita profesorul asupra studenţilor, mulţi dintre aceştia au îmbrăţişat geografia, deşi la început erau studenţi la alte specialităţi: N. Al. Rădulescu - medicină, George Vâlsan - filosofie, Vintilă Mihăilescu - istorie, Constantin Brătescu - secţia clasică.
(Costică Neagu - Simion Mehedinţi, biobibliografie, Ed. Terra, 2003, pp. 14-16)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
