Jurnalism cetatenesc

Misteriosul mormânt al familiei Bengescu

Ziarul de Vrancea
25 ian 2015 2427 vizualizări
Mai bine de două decenii, periodic, merg să aprind o lumânare la căpătâiul părinţilor mei, care îşi dorm somnul în Cimitirul Nordic.

De fiecare dată după ce mă reculeg, mă plimb prin “parcul”liniştit şi “citesc” istoria celor care şi-au găsit odihna veşnică. La 5-6 metri de mormintele părinţilor mei, un monument impunător, pe care sunt aplicate două basoreliefuri, ce reprezintă două chipuri, îmi atrăgea atenţia! Dar nu este un monument din marmura neagră, italiană sau marmură albă spaniolă. NU. Este un monument din piatră, decorat cu mucegai şi împrejmuit de un grilaj din fier forjat, lucrat manual, dar protejat de rugina groasă a timpului. Mulţi ani am admirat colosul din fata mea şi atât. Nu puteam să văd cine odihnea acolo. Era un stufăriş atât de des încât îţi era imposibil să pătrunzi chiar şi cu privirea. Şi totuşi, parcă cineva mă indemna să încerc şi curiozitatea creştea. Într-o toamnă târzie, când lăstărişul se uscase, m-am apropiat să încerc a desluşi cine este înhumat acolo. Privirea mea s-a oprit undeva sus si mi-a sărit în ochi numele: Zoia şi Dumitru Bengescu. Ceva m-a dus cu gândul la “Concert din muzică de Bach”, romanul adolescenţei mele, pe care l-am studiat cu drag în liceu. Plimbându-mi privirea pe piatra impunătoare şi rece din faţa mea, jos, am putut desluşi: “În amintirea părinţilor mei” Ortansa. Inima a început să bată cu putere în piept, conştientizând că misteriosul mormânt aparţine familiei Bengescu. Am mângâiat soclul şi o căldură mi-a cuprins fiinţa. Atinsesem istoria şi am trăit senzaţia că îi sărut mâna doamnei Hortensia Papadat Bengescu.

Am început să mă laud cu descoperirea mea

Am strigat în stânga şi în dreapta, le-am povestit prietenilor, cunoştinţelor ce am descoperit eu în cimitirul Nordic, dar nimeni nu m-a auzit. Tatăl meu, Corneliu, Dumnezeu să-l odihnească, om simplu si modest, C.F.R.- ist al gării din Focşani, de la care am moştenit o bibliotecă bogată şi dragostea de carte, mă sfătuia să merg la primărie la serviciul “cultură”. Nu am ajuns niciodată acolo. Ce era să ascult de la şeful culturii?: “Nu sunt bani. Nu sunt alocate fonduri pentru monumentele din cimitire”! Am încercat pe cont propriu să îngrijesc acest mormânt, dar m-am gândit că atunci m-ar fi căutat vreun funcţionar public să mă tragă la răspundere că distrug istoria. şi poate ar fi avut dreptate. Nu poţi să ştergi urmele istoriei cu vopsea nemţească de calitate. Acolo trebuie mâna unui specialist în restaurări. Totuşi, de câţiva ani locul este curăţat de buruieni. Doar atât. E bine şi atât. Cel puţin, trecătorul curios poate vedea cine este acolo.

O lumânare şi o mulţumire

Într-o zi, am povestit acest lucru domnului scriitor Culiţă Ioan Uşurelu. A fost de fapt singurul om care m-a încurajat să trimit câteva poze şi câteva rânduri redacţiei revistei “Salonul literar”. Ce va urma vom vedea. Prin bunăvoinţa domnului profesor, de la care am îndrăgit limba latină în liceu, poate vom face cunoscut că prin Focşani au trecut multe valori. Eu, prin educaţia mea, am învăţat să fac lucruri mărunte, dar bune.

Poate nu mereu am primit aşa ceva. Totuşi, faptul că aprind o lumânare părinţilor marii scriitoare, aceasta, parcă, de acolo, de sus, îmi trimite mulţumire. Prima mare bucurie a fost să citesc “Concert din muzică de Bach” şi a doua mare bucurie să ascult “Concert din muzica de Hara” (Domnul profesor Uşurelu ştie la ce mă refer.) De mai bine de două decenii aprind o lumânare şi la acest mormânt, conştient fiind că într-o bună zi voi fi vecin cu domnul Bengescu. Şi acest lucru mă onorează.

Daniel Muşat, promoţia 1982 a Liceului Pedagogic secţia Filologie – Istorie


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
M.E., acum 1946 zile, 19 ore, 10 minute, 3 secunde
Felicitari, d-le Musat! Daca ar fi mai multi oameni ca d-tra, ne-am face mult mai cunoscute valorile! Niciodata nu au fost bani suficienti pentru cultura, invatamant, cercetare...Aceste domenii nu citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.