Cine erau bancherii, librarii, dentiştii, farmaciştii din Focşanii lui 1890
Anuarul Romaniei pe anul 1890 relevă un Focşani cat se poate de cosmopolit, în care afacerile erau făcute atat de populaţia nativă, cat şi de austrieci, germani, greci, armeni şi, mai ales, de evrei. Cu o populaţie de doar 15.800 de locuitori, Focşaniul era un oraşel cat se poate alert, de viu. În urmă cu 124 de ani, oraşul nostru avea nu mai puţin de zece parlamentari. Printre aceştia se regăsea şi Dumitru Simionescu Ramniceanu în calitate de senator, cel căruia arhitectul Ion Mincu avea să îi proiecteze cunoscutul cavou din cimitirul Sudic. Alţi parlamentari cunoscuţi erau şi Ioan Macridescu, respectiv Gheorghe Apostoleanu. Primarul oraşului era un anume Grigore Bălănescu, iar arhitectul era G. Vasiliu. Urbea noastră număra mai mulţi mari proprietary, aşa cum sunt Gh. Apostoleanu, Ilie Nicolescu Dorobanţu, Nicolae Voinov sau Th. Cincu. În 1890, bancherii cuprinşi în anuar erau toţi alogeni. În Focşani existau bancherii K. Linderberg, Wilh Scheyer, D. Strelisker şi Fraţii Neiger. Focşănenii îşi achiziţionau bijuterii şi reparau ceasurile la negustorii Rosenstein M. şi D. Unger. Cei mai importanţi cofetari erau Alex Hamel, Romano, V. C. şi Vasiliu V., cel mai probabil un înaintaş al cofetarului Mihai Vasiliu. În anul amintit mai sus, focşănenii îşi făceau fotografii la A. Duschek şi A. Zeitheim. Singurul dentist care figurează în anuar este evreul A. Flitmann. Cei mai cunoscuţi negustori de haine erau S. Bernstein, Grossmann Blum, Mathias Neuwirth, Mayer Scheffer, toţi evrei, toţi cu magazinele pe Strada Mare. Încălţămintea era procurată de focşăneni de la negustorii Luftig H., dar şi de la armeanul V. Missir. Principalii farmacişti ai vremii erau A. Cotesiu, Fraţii Remer de pe Strada Mare, I. Stener de pe Strada Domnească şi A. Oravetz de pe Strada Centrală. De remarcat şi varietatea de fabrici care exista în Focşani acum mai bine de 12 decenii. Deşi nu era nicio fabrică de confecţii, existau totuşi o fabrică de franghii şi căpestre deţinută de un anume Th. Doing, o fabrică de plicuri şi pungi de hartie deţinută de Seifert A.. În Focşaniul lui 1890 se mai fabrica şi teracotă, proprietarii fabricii/fabricilor fiind Mayer Herman şi Mayer Iosef. La ceva mai mult de un secol de la publicarea acestor nume în anuar, comunităţile evreieşti şi armeneşti mai trăiesc doar în cărţi. În prezent, evreii şi armenii din Focşani aproape că-i numeri pe degete. (S. TUDOSE)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
